Sunt multe țintele pe care să le urmărească edilii piteșteni în 2021. Cea mai populară dintre ele este fotbalul. FC Ageș, după ieșirea nedreaptă de pe prima scenă (nu mai intrăm în amănunte legate de modul în care „PIC” a contribuit la aceasta), a trecut prin multe încercări. Fanii și foștii fotbaliști, cu ajutorul discret, din umbră, al neuitatului Constantin Stroe, au adus clubul la lumină. A fost o realizare deosebită a unui grup care s-a comportat ca o familie.

Scriu astăzi, la început de an, despre FC Argeș nu numai cu nostalgia echipelor care au cucerit titlul de campioană a României de două ori (și au dominat întrecerea internă, ocupând de două ori locul al doilea și de patru ori locul al treilea), ci și alăturându-mă sufletește celor care s-au angajat, acum, la reintrarea în istorie a clubului. Nu este ușor! Altele sunt condițiile. Mai ales din punct de vedere al resurselor financiare.

Jean Vlădoiu a considerat că ar putea fi un pion transformat în regină (!) și a acceptat manageriatul clubului. Este un act de curaj care-l caracterizează. Este și un act sentimental: vrea să dea o mână de ajutor clubului care l-a lansat în fotbalul mare. Nu mă îndoiesc că a avut în vedere că experiența sa ca jucător, dar și ca oficial al FRF, îi va fi de ajutor. Om de caracter, jucător cu o voință de fier, care, în teren, nu-și economisea forțele, vine astăzi cu o maturitate promițătoare.

Echipa este însă într-o situație dificilă: va fi o performanță evitarea retrogradării! Ca veteran al stadioanelor și ca un apropiat, atâția ani, al clubului, aș vrea să punctez câteva lucruri dincolo de entuziasmul organizatoric. Echipa se străduiește, astăzi, să facă față cerințelor Ligii I, deși are un mare handicap: lotul. Nu trebuie să supere pe nimeni, dar de aici trebuie plecat. În efortul revenirii în Liga I și ținând cont de sincopele trăite din punct de vedere financiar, nu s-a realizat acel mix dintre tinerețe și experiență. Se vede!

N-aș vrea să mă cheme Vlădoiu, atât de mult va avea de lucru cel în care și eu, ca și oficialii, ca și suporterii, îmi pun mari speranțe. Se pleacă, totuși, de la o premisă pozitivă: s-a ivit un sponsor dispus să pună umărul (… și banii!) pentru noua foaie de parcurs. Deja se pleacă cu câteva nume noi, de la care se așteaptă, în teren, un randament superior.

Din 1965, am cunoscut, la club, mulți antrenori; fiecare cu personalitatea lui, fiecare capabil sau mai puțin capabil de a face și de a conduce la performanță o echipă. Desigur, Constantin Teașcă a revoluționat clubul, dar cel care și-a pus amprenta definitiv asupra istoriei sale a fost Florin Halagian (Dumnezeu să-l odihnească!).

Dacă aș face un portret robot al antrenorului de succes al clubului, probabil aș deranja niște idei preconcepute. Mă abțin, dar aduc în prim plan obligatoria reconstrucție, din mers, a lotului. Avem, astăzi, în Liga I, antrenori care pot inspira modalitățile de acțiune. Succes, Jeane; succes, F.C. Argeș!

Argeșul, ca județ care a alimentat echipele naționale, merită eforturile!

Distribuie pe Facebook