Mănăstirea Nămăieşti
Astăzi este Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. În Argeş există câteva izvoare cu puteri vindecătoare, ce au consacrat prestigiul Vinerii Luminate.
Gust dumnezeiesc
De Izvorul Tămăduirii, pelerini de pretutindeni poposesc la Mănăstirea Robaia din Muşăteşti, pentru a bea din apa cristalină, rece şi cu gust dumnezeiesc. Se spune că, pe vremea lui Ceauşescu, la acest izvor au fost aduse două gemene care sufereau de o boală de oase. Fetele au fost înconjurate de dragoste părintească şi au primit aceeaşi educaţie, numai că una o luase pe calea bisericii, iar cealaltă nu credea în ruptul capului în puterea dumnezeiască. Ei bine, doar fata credincioasă s-a vindecat în câteva luni, după ce a băut din izvorul tămăduitor, sora ei rămânând bolnavă.
Şapte izvoare de leac
Biserica Izvoarelor de Leac
Un cunoscut loc de pelerinaj este şi Biserica Izvoarelor de Leac, aflată într-o pădure din Merişani, pe dealul numit Valea Radului. Acest spaţiu, binecuvântat cu cele şapte izvoare tămăduitoare, ştiut din moşi-strămoşi, a fost loc tainic de rugăciune, meditaţie şi tămăduire pentru înaintaşii noştri. Vindecarea unor boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancer a făcut ca oamenii care au beneficiat să-i mulţumească Bunului Dumnezeu, ridicând acest Sfânt Altar de închinare.
Se spune că, odinioară, voievodul Mircea cel Bătrân a otrăvit apele din împrejurimi şi s-a retras la aceste izvoare din Merişani, ale căror ape i-au întărit pe oştenii săi, putând astfel birui oastea lui Baiazid. Aici şi-au găsit alinarea şi alţi domnitori, precum Vlad Tepeş şi Mihnea Turcitul. Legende locale amintesc de orbi care şi-au recăpătat vederea după ce au postit, s-au rugat şi s-au spălat pe ochi cu apa miraculoasă a izvoarelor de leac. În această zonă, credincioşii păstrează regula tăcerii, pe o rază de un kilometru.
Ape făcătoare de minuni
Mănăstirea Robaia
În Argeş mai sunt şi alte izvoare considerate făcătoare de minuni, iar despre două fântâni din satele Ioneşti (Buzoeşti) şi Glâmbocu (Bascov) se spune, de asemenea, că au apă tămăduitoare. Cu mare evlavie şi bucurie alte mii de credincioşi calcă, astăzi, pragul Mănăstirii Cetăţuia din Cetăţeni (în Sfântul Altar există un mic izvor, considerat făcător de minuni, el picurând doar într-o scurtă perioadă a anului, cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului), Mănăstirii Nămăieşti din Valea Mare Pravăţ (poartă hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datorită icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, şi hramul „Izvorul Tămăduirii”, graţie izvorului tămăduitor din lăcaşul de cult) şi Mănăstirii Glavacioc din Ştefan cel Mare (apa de lângă edificiu izvorăşte de sub Sfântul Altar al bisericii celei mari, aceasta fiind renumită ca tămăduitoare). Şi în pădurea Făget din Mioveni curge un fir de apă botezat Izvorul Tămăduirii.
Procesiune cu Sfântuliţa
După ce au luat Lumină pascală de la Mănăstirea Curtea de Argeş, pelerinii revin, astăzi, în Oraşul Regal pentru a-şi face provizii de agheasmă mică şi pentru a-şi vindeca neputinţele, rugându-se la Sfântuliţă. După cum este tradiţia, în această seară, moaştele Sfintei Filofteia vor fi purtate în procesiune de la Paraclisul Arhiepiscopal până în faţa catedralei.
…Şi sfintele moaşte
De fapt, toate sfintele moaşte reprezintă un izvor de tămăduire. Bunăoară, din mormântul Sfântului Nectarie izvorăşte mir, bucurând, până-n ziua de azi, inimile credincioşilor din întreaga lume. Rămăşiţe se găsesc în Grecia, la mănăstirea pe care a întemeiat-o sfântul în Eghina. Un fragment din sfintele oseminte sunt depuse la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Piteşti, ridicată în mod special pentru oamenii nevoiaşi. În Argeş, părticele din moaştele Sfântului Nectarie se mai găsesc la Schitul „Sfinţii Ioan şi Nectarie” din Brădetu, racla fiind aşezată în naosul paraclisului, precum şi la Mănăstirea „Negru Vodă” din Câmpulung. Este bine de ştiut şi că în Piteşti, biserica din ExpoParc poartă hramul Izvorul Tămăduirii.
Obiceiuri şi credinţe
De Izvorul Tămăduirii există credinţa că omul care bea apă sfinţită se înzdrăveneşte şi, un an întreg, este protejat de boli şi duhuri rele. Agheasma se poate lua în fiecare zi după anaforă. Sărbătoarea se ţine pentru mântuirea sufletelor şi slobozirea morţilor, pentru a se deschide, la vară, izvorul ploilor, pentru rodnicia plantelor şi belşugul în casă, împotriva pietrei şi a grindinei. Se crede, de asemenea, că Izvorul Tămăduirii este pentru fântânari cea mai bună zi din an, fiindcă, în adâncuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot şi izvoarele sunt mult mai uşor de detectat.
Astăzi nu se spală, nu se ţese, nu se munceşte pământul şi nu se înjugă boii. De Izvorul Tămăduirii se prezice şi… moartea: dacă cineva pune un vas cu apă sub un nuc sau un soc şi-l găseşte mai târziu cu pământ depus pe fund înseamnă că nu mai are multe zile de trăit.
Mirela NEAGOE
