Argeșenii privesc cu nostalgie către “Omul de fier”, în vreme ce turiștii se întreabă ce-i cu el
Săptămâna trecută am vizitat barajul Vidraru, ca parte a unei excursii mai ample ce a inclus Curtea de Argeș, Arefu și drumul Transfăgărășan. Vrând nevrând, am discutat cu mai multe persoane aflate în drumeție pe traseu, principala lor nedumerire fiind legată de acest impunător monument.
Îmi aduc bine aminte că, în urmă cu peste 10 ani, devenise deja o rutină să mergem la “Omul de fier”. Urcam pe niște trepte în spirală, apoi pe un drum relativ accidentat, până la postamentul statuii. De câțiva ani, din păcate, acest lucru nu mai este posibil, accesul fiind restricționat. Pe de o parte, e “vina” urșilor pentru care barajul Vidraru a devenit a doua lor casă. Pe de alta, se pare că sunt niște probleme ce țin de siguranța traseului.
În ambele situații, rezultatul este același: “Omul de fier” nu se poate vizita, iar turiștii trebuie să se mulțumească să privească de la (mare) distanță.
Știm că au existat planuri pentru redeschiderea traseului, autoritățile și diverse organizații anunțând că își doresc să facă din nou accesibil acest obiectiv turistic. Deocmadată, nu s-a concretizat nimic și chiar suntem curioși dacă autoritățile județene mai au vreun plan în legătură cu asta.
Altminteri e păcat, fiindcă se numără printre cele mai spectaculoase statui din țară.
“Omul de fier” a fost realizat de sculptorul Constantin Popovici, fiind dezvăluit pe 9 iulie 1966, odată cu barajul Vidraru. Monumentul reprezintă un om din fier, ridicând în mâini un fulger, simbolizând puterea și energia electrică generată de hidrocentrala Vidraru. Este amplasat pe o stâncă deasupra lacului de acumulare, la o altitudine de aproximativ 830 de metri. Statuia are o înălțime de aproximativ 10 metri și este realizată din oțel inoxidabil, conferindu-i o rezistență sporită la intemperii.
Monumentul reprezintă, în esență, puterea naturii capturată și transformată în energie electrică. Barajul Vidraru și hidrocentrala reprezintă un important proiect ingineresc al României comuniste, iar monumentul subliniază realizările tehnice ale acelei perioade.
