Precum greu încercatul Iov care a zis: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvântat!”, aşa îşi va fi spus şi Elena Scrieciu. Într-o zi neagră de toamnă târzie, în 2018, agoniseala de-o viaţă, a ei şi a iubitului ei tată, plecat în lumea drepţilor cu câtva timp înainte, s-a făcut praf. Şi pulbere. Şi scrum. Un foc devastator i-a mistuit apartamentul din blocul J13 al cartierului piteştean Războieni. Acum se vede rodirea credinţei bietei femei.
Mesaje de încurajare
Au trecut doar câteva zile de la apariţia în pagina săptămânală „Argeşul Ortodox” a cazului dramatic pe care l-am adus la cunoştinţa cititorilor noştri fideli, că reacţiile nu au întârziat să apară. Impresionaţi de necazurile femeii care şi-a văzut locuinţa distrusă de incendiu, oamenii au sunat la redacţie pentru a cere detalii ori au trimis mesaje de încurajare pe care le vom transmite la rândul nostru Elenei Scrieciu. Cum articolul a fost citit şi pe site-ul ziarului, persoane binevoitoare din străinătate, români stabiliţi peste hotare, şi-au exprimat dorinţa de a ajuta, fiecare cu ce poate. Un pat a fost comandat deja unei firme de mobilă, pentru că, se-nţelege, în primul rând obiectele din lemn s-au făcut scrum, iar acum femeia doarme pe un pat improvizat din câteva scânduri. Din alte mesaje reiese dorinţa oamenilor milostivi de a-i dona obiecte vestimentare. În prezent, cele două camere ale apartamentului sunt goale. Deşi locuinţa este racordată la reţeaua de gaze, Elena nu îşi permite, din singurul ei venit, ajutorul social de 140 lei, să cumpere un aragaz, oricât de mic. Se-nţelege, cu cei câţiva bănuţi pe care-i primeşte de la stat, de-abia trăieşte de pe o zi pe alta.
Vrea să muncească!
Deşi intelectuală cu mii de cărţi citite care au ajutat-o la formarea unui vocabular elevat, licenţiată în istorie, Elena Scrieciu a fost chinuită de mari necazuri de-a lungul vieţii. Era copil când i-a murit mama, a avut grijă de sora ei mai mică, apoi peste ani, de tatăl ei, până în ziua când Dumnezeu l-a luat la El. Chiar şi în prezent sora ei este internată într-un spital dintr-un judeţ îndepărtat unde Elena nu poate ajunge tot din lipsa banilor. Conştientă de situaţia dramatică în care se află, ea vrea să muncească. Oriunde, orice. Deşi nu are o constituţie fizică robustă din cauza subnutriţiei, Elena face apel prin intermediul ziarului nostru către toţi cei care i-ar putea oferi un loc de muncă. Nici de la îngrijirea unei bătrâne sau a unui bătrân nu s-ar da în lături, din contră, afirmă că ar pune suflet în orice activitate i-ar fi dat să presteze.
Uimit în faţa icoanei
Nici slujitorii altarelor nu au rămas indiferenţi după ce au citit articolul din ziarul nostru. Primul care a reacţionat prompt a fost Alexandru Panciuc, de la biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Ştefăneşti. Inspector al Sectorului Social-Filantropic din cadrul Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, omul lui Dumnezeu a mai iniţiat şi în trecut diverse acţiuni umanitare pentru alte cazuri sociale. Alexandru Panciuc a fost uimit de „grozăvia” pe care a văzut-o în blocul J13 din Războieni şi îi este greu să înţeleagă cum poate supravieţui un om între pereţii negri, scorojiţi, în condiţii inumane. Tocmai de aceea, cu binecuvântarea ierarhului, în viitorul apropiat se va implica în acest caz. Până atunci se roagă pentru ca Dumnezeu să îi dea roabei Sale Elena puterea de a rezista în frig şi întuneric. Preotul a privit cu multă evlavie şi icoana pe care Elena o consideră dovada unui semn divin. În pârjolul din fatidica zi de 23 noiembrie a anului 2018, a ars totul în casa familiei Scrieciu. Cu excepţia Mântuitorului Iisus Hristos pictat pe un lemn subţire care teoretic trebuia să dispară în câteva clipe în rotocoale de fum. Astfel de miracole s-au mai întâmplat. În 18 aprilie 1930 când a ars biserica de lemn de la Costeşti, în care au murit 116 persoane, totul a fost mistuit. Cu excepţia Evangheliei lui Hristos. Pesemne Biruitorul morţii învinge, desigur, orice foc.
Ochii lui Hristos
Ne aflăm deja în sezonul rece şi iarna bate la uşă. Pentru Elena Scrieciu greul de-abia de acum începe. O creştină a făcut milostenie şi a plătit ferestrele termopan care au fost deja montate. Altfel ar fi şuierat vântul rece al iernii prin camerele locuinţei. Gesturile de bunătate ale oamenilor nu se opresc aici. Câţiva enoriaşi ai parohiei Sf. Muceniţă Filoteea din cartier, dar şi ai bisericii Mavrodolu sunt alături de Elena şi fiecare, din puţinul pe care îl are, o ajută în principal cu produse alimentare. Pentru sărmana femeie, orice pâine e binevenită şi la rândul ei se roagă pentru fiecare om care o miluieşte. Citind cu lacrimi în ochi articolul publicat de ziarul nostru, înduioşată de trista poveste a Elenei, Gabriela Toma, o pensionară din blocul nr. 2 de lângă Expo-Parc, a pregătit câteva pături groase, perne şi lenjerii pe care să le dăruiască femeii aflate la ananghie. De la o zi la alta, Elenei i se vădeşte tot mai desluşit bunătatea oamenilor care prin mici gesturi îşi dezvăluie sufletul mare. Fiind foarte credincioasă, nelipsită duminica din biserică de la Sf. Liturghie, îndelung postitoare, femeia cu nume de sfântă împărăteasă îşi petrece nopţile în rugăciune precum sihaştrii. Şi-a alcătuit un mic „altar”, loc de închinăciune, orientat spre Răsărit. Pe o măsuţă a aşezat câteva icoane şi o candelă. După miezul nopţii, precum călugării, Elena face mătănii şi începe să se roage. Pentru sufletele părinţilor ei, pentru sora suferindă pe pat de spital, pentru sănătatea tuturor binefăcătorilor. În liniştea şi întunericul nopţii, Elena ştie că nu e singură. Duhul Sfânt veghează asupra ei. Până spre dimineaţă, cuvioasa, precum s-ar afla înaintea Tronului lui Hristos, îi pomeneşte pe toţi cei care i-au dăruit o pâine, un pahar cu apă ori o vorbă bună. La lumina candelei, priveşte icoana Mântuitorului, cea neatinsă de foc. Mica flacără, în pâlpâiri firave, îşi trimite razele către faţa Lui. Iar ochii Împăratului Veacurilor par umezi…
