Dezastrul economic din ultimii 30 de ani este mai nociv decât coronavirusul. Incapacitatea guvernelor României post-decembriste de a gândi strategii pe termen lung a netezit drumul întreprindelor spre faliment. Reţeta dezastrului: datorii uriaşe, produse necompetitive, incompetenţă, lipsă de viziune, disponibilizări, privatizări „cu cântec”, licitaţii trucate, minciună, hoţie, jocuri politice.  

Industrie pusă pe butuci

Terenurile fostelor platforme industriale au devenit „mine de aur“. Industria județului a fost pusă pe butuci de la începutul anilor ‘90, prin privatizările făcute la grămadă urmate de un „boom” imobiliar. În locul fostelor fabrici şi uzine cu mii de salariați au apărut, ca ciupercile după ploaie, în cel mai bun caz, hipermarketuri și complexe rezidențiale. 

Lista capacităţilor industriale ale Argeșului la momentul 1989 conține zeci de nume. În ultimii 30 de ani, averea județului a fost tocată și vândută la fier fier vechi. În numele democrației prost înțelese au fost lichidate sistematic fabrici, uzine, combinate sau mine. 

În urmă cu trei decenii, industria județului mergea cu motoarele turate la maximum. După Revoluție, s-a ales praful și la propriu, și la figurat de fabrici, uzine, combinate și mine. În Argeș, marile victime ale dezindustrializării post-comuniste sunt: la Piteşti, Combinatul Petrochimic, Fabrica de Negru de Fum, Fabrica de Bere, CET Sud II, Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc, Întreprinderea de Exploatare Forestieră şi Transport, Întreprinderea de Poduri Metalice şi Prefabricate din Beton, Întreprinderea Textila, Întreprinderea de Stofe Argeşana, Căprioara – Întreprinderea de încălţăminte, Fabrica de Tananţi, Fabrica de Butoaie, Fabrica de Drojdie Furajeră, Fabrica de Furfurol, Întreprinderea Judeţeană de Valorificare a Legumelor şi Fructelor, Fabrica de Placaj; la Curtea de Arge, Fabrica de Bioproteine; la Câmpulung, ARO, Grulen, Întreprinderea Minieră; Fabrica de Conserve Băiculeşti, Avicola Costeşti, Fabrica de Cherestea Domneşti ș.a.

Bomba ecologică de la ARO

Elena Lăsconi, noul primar al orașului Câmpulung, a vizitat platforma ARO; aici, firma Global Eco Center a depozitat deșeuri toxice, iar după cele văzute, primărița a anunțat că va face tot ce-i stă în putință să îi scape pe câmpulungeni de această bombă ecologică. 

„Am fost pe platforma ARO. Așa arată hala în care sunt depozitate deșeurile periculoase. Nu mă opresc până când nu scăpăm de otrăvurile astea depozitate aici de aproape zece ani – o adevărată bombă ecologică. Am discutat cu conducerea Landmark, care vrea același lucru. Situația e complicată din punct de vedere legal, dar nimic nu ne va sta în cale. După ce o să preiau oficial mandatul, voi face toate demersurile instituționale, dar voi merge şi personal la toate autoritățile, o să bat la toate ușile, pentru că aici e vorba despre siguranța și sănătatea câmpulungenilor” a scris Elena Lăsconi pe pagina sa de Facebook. 

Bioproteine, la fier vechi

În 1975 a început construcţia fabricii de proteine din Curtea de Argeş, iar în luna iunie 1980, s-au pus bazele unei societăţi mixte româno-japoneze „Roniprot”. Această societate a realizat la Curtea de Argeş o linie de producere a proteinelor pe bază de normal parafine, cu o capacitate de 60.000 tone pe an. În 1987, fabrica atinsese un punct maxim de dezvoltare, fiind singura producătoare de bioproteine la scară industrială din România, având 430 de angajaţi. În 1992, drept… răsplată a fost dezmembrată și vândută la fier vechi. 

În locul CATC, un hipermarket

Combinatul de articole tehnice din cauciuc din Pitești („Rolast”, după Revoluție) a fost închis pe 1 mai 2007 fără ca măcar partenerii săi să fie anunțați. De la înființare și până la finele anilor ‘90, CATC a fost cel mai mare producător de articole tehnice de cauciuc din România și unul din cele mai mari din Europa Centrală și de Est; la un moment dat avea peste 4.000 de angajați. După închidere, combinatul a fost demolat, iar în 2008 a fost deschis pe locul lui un hipermarket.

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio