Din noiembrie 2020, școlile, chiar și unele grădinițe își desfășoară cursurile complet online. Cei mai puțin norocoși, care nu au acasă internet sau calculator, sunt în continuare deconectați de la cursuri… Cum s-au adaptat elevii, profesorii, dar și părinții copiilor la școala online în vremea Covidului? Inspectorul școlar general adjunct Cătălina Dumitrașcu a evaluat predarea și învățarea online? Ce… note a trecut secundul Inspectoratului Școlar în… catalogul pandemiei citiți în interviul care urmează.
Cifre reale
– În Argeș mai există elevi care nu au acces la cursurile online?
– Evoluția scenariilor era previzibilă din primăvara anului trecut, când toate canalele media și specialiștii din domeniul medical anunțau apariția celui de-al doilea sau a celui de-al treilea val pandemic. Lockdown-ul era iminent. Și atunci a ținut de noi să depunem toate eforturile să ne adaptăm contextului: profesori, elevi, părinți, instituții implicate în sistemul de educație. A existat o mutație în privința conștientizării, aș spune; dacă la început lucrurile erau privite mai puțin realist, având o raportare de aproximativ 4.000 de elevi care nu aveau acces la echipamente electronice, în toamna anului 2020 deja cifra depășea 12.000 la nivelul județului. O analiză conjugată cu efortul cadrelor didactice, al directorilor și al colegilor inspectori ne-a condus spre o cifră reală; programul „Școala de acasă” a redus substanțial diferențele recepționării educației în mediul rural sau de către elevii provenind din medii dezavantajate. Substanțial, dar nu suficient, din păcate… Există încă aproximativ 1.500 de elevi pentru care nu s-a găsit o soluție de acces la echipamente electronice: fie zona în care locuiesc nu are niciun fel de semnal la internet (și atunci o tabletă nu i-ar folosi), fie au nevoie în continuare de echipamente, fie locuiesc în case neconectate la curent electric; cadrele didactice s-au străduit să găsească soluții pentru acești elevi, mergând personal cu fișe de lucru în zile stabilite, transmițând lecții și teme prin mediatorii școlari sau pe telefoanele părinților – acolo unde soluția s-a dovedit pertinentă. La începutul semestrului al II-lea ne vom privi față în față cu elevii noștri, vom evalua și ne vom evalua. Vom ști exact unde și în ce măsură vom aplica programele remediale de care se vorbește în ultima perioadă.
– Cum s-au adaptat actorii educației la școala de acasă?
– Despre modul în care s-au adaptat actorii educației voi vorbi atât ca inspector, cât și din prisma personală. Am observat o preocupare atentă și un efort depus de către fiecare părinte pentru ca propriul copil să aibă acces la educație; spun asta, observând numărul în scădere al celor care au nevoie de tablete. S-a înțeles că aceste instrumente oferite prin program guvernamental au fost destinate copiilor care provin din medii dezavantajate și este firească încadrarea în criteriile specifice din procedură. Aș putea spune ca s-a imprimat, cumva, o doză de altruism și înțelegere față de cei mai puțin avantajați. În privința cadrelor didactice, am putut observa că marea majoritate s-a adaptat „vremurilor” și a evoluat substanțial: au participat la cursuri de formare, au fost autodidacți, s-au străduit să creeze lecții actractive pentru elevi. Surpriza cea mare a venit de la colegii aflați în prag de pensionare, care au înțeles urgența situației, și-au achiziționat echipamente moderne și, în spațiul școlii sau cu ajutorul colegilor – uneori, al părinților sau elevilor – au susținut lecțiile online. Despre elevi – à mi-chemin, aș spune. Să dau din casă? Hmmm! Cu certitudine, își doresc să revină în spațiul școlii! Online-ul a fost o provocare în privința asumării responsabilității. E vacanță sau nu? E școală, asta-i sigur. Cei mici participă la fiecare oră; unii dintre profesori au ales să lucreze suplimentar. De exemplu, băiețelul meu intră suplimentar marți și joi, după-amiaza; a fost alegerea și decizia doamnei, iar noi am respectat-o și apreciat-o. Cu preșcolarii s-a format și consolidat echipa părinte-educator; de cele multe ori, activitățile se desfășoară după-amiaza, astfel încât copilul să poată fi însoțit de părintele care să-i ofere sprijin. O altă mutație: părintele-educator; o „școală a părinților” ad-hoc în care creativitatea și răbdarea, deopotrivă, și-au dat mâna. Pentru liceeni a fost, probabil, perioada de maximă asumare a responsabilității. Cu camera deschisă sau fără, în pijama sau la birou, cu teste rezolvate onest sau căutând o soluție la îndemână… Semestrul următor va fi hotărâtor pentru mulți dintre ei; străduința și seriozitatea, înțelegerea situațiilor concrete vor fi reliefate.
Lecţiile pandemiei
– Care au fost lecțiile pandemiei?
– Din discuțiile cu colegii și experiența personală la clasă, mărturisesc că, de multe ori, elevii ne-au ajutat în situații care țineau efectiv de aplicație; pe de altă parte însă, utilizarea instrumentelor specifice (Jam board, Google forms etc.) sau trimiterea spre alte site-uri educaționale (Quizizz, Mentimeter etc.) au creat dificultăți tehnologice copiilor. Astfel, pe lângă lecția la disciplina pe care o predăm ne-am văzut puși în fața situației de a le explica și cum se folosesc anumite instrumente digitale, cum pot fi accesate și asociate clasei sau școlii. Pentru aceste situații rezolvate cu succes mi-aș permite să cresc nota în „catalogul pandemiei” pentru multe cadre didactice. Modul în care se realizează școala de acasă presupune un efort uriaș la care ne-am adaptat cu toții. Ne-am însușit lecția răbdării, am evoluat și „revoluționat” predarea online, am încheiat parteneriate la care nu ne-am fi gândit altădată și în cadrul cărora am făcut pași uriași spre digitalizare, cuvântul anului în opinia mea. Partea bună a pandemiei a determinat evoluția digitală a sistemului de învățământ. Partea mai puțin bună a adâncit clivajul dintre elevii din mediile dezavantajate și cei care au avut dintotdeauna o situație materială bună și acces la resurse. Provocarea semestrului următor va fi, fără îndoială, pentru noi toți, reducerea acestui clivaj și recuperarea materiei pierdute.
Psihologic privind, schimbarea poate aduce atât trări negative sau disconfort, cât și lucruri în bine. Depinde de noi de care parte alegem să fim și cum să ne implicăm. Pandemia ne-a oferit în primul rând lecții de viață și o viziune diferită asupra sistemului de educație; mă refer în special la modul în care procesul de predare-învățare s-a manifestat în noul context și la cum informația a ajuns (sau nu) la profesori, elevi, părinți.
