Văzându-l cum arată, m-a frapat asemănarea cu unul dintre personajele caraghioase din serialul „Muppets Show”. Are 89 de ani şi este un moşneag scund, rufos, îndesat şi ciufulit, cu moacă şi ochi ce-i demască senilitatea, cu o voce piţigăiată şi purtând nişte bocanci terfeliţi şi uriaşi de pe vremea lui Pazvante Chioru’. A intrat în cabinet dând buzna, cu o veche căciulă rusească pe cap, pe care nu şi-a dat-o jos decât atunci când i-am spus că la noi este ca într-o biserică.
Nu mi-a vorbit decât la persoana întâi: „Aoleooo, nu mai pot de durere. Am venit cu taxi-maxi să mă faci bine, să-mi dai ceva că mă junghe un deget de la picior, de îl simt în creierii capului. Uite, ai în punga asta câteva ouă de la ţară. Puţine, da’ proaspete. La primăvară, când se pune găinile pe ouat, îţi mai strâng şi altele. Vezi că e mici, da’ nu e de bibilică. Şi are coaja verde, da’ nu e de raţă şi nu are colistirol, dracu’ ştie ce mai e şi ăla! Zice lumea că e de rău şi când îţi creşte… La revedere, că o mierleşti!”
Durerea era pricinuită de o infecţie severă la nivelul unui deget de la piciorul drept. I-am scos unghia compromisă şi i-am drenat colecţia purulentă. În timp ce-l pansam, l-am întrebat: câţi ani ai mai vrea, tataie, să trăieşti? Cu arătătorul de la mâna dreaptă îndreptat spre plafon a grăit: „Cât o vrea Ăl de Sus! El ştie tot ce mişcă pe lumea asta. De la oameni până la muşte şi la găinile alea care face ouă cu coaja verde. Am avut şi bibilici, da’ tot El a hotărât şi a dat o molimă între ele. N-a murit doar ale mele. Toţi vecinii de pe uliţă a păţit la fel. Are lumea păcate!”
L-am întrebat cum mai este viaţa la ţară. „Cum dracu’, Doamne iartă-mă, să fie?! Mai grea decât pe vremea lu’ Nicu şi Leana…”
Un Comentariu
Sandu Horia
…realiste…savuroase….talent la vorbe mestesugite….sper ca si in medicina!