Este o femeie inteligentă, școlită și cochetă căreia nu îi dai vârsta din actul de identitate: 63 de ani. Pleacă adeseori din țară ca să-și revadă copiii stabiliți într-un oraș de poveste din Spania, în preajma Mediteranei. Acolo, unde sunt 300 de zile însorite pe an, unde lumea este civilizată așa cum de obicei se întâmplă în țările cu monarhii constituționale respectabile, unde primăvara plutește în aer parfumul florilor de portocali și mandarini de pe nesfârșitele plantații, totu-i bine și frumos.
De câteva luni, doamnei i-a apărut pe dosul palmelor o suferință de piele sâcâitoare și inestetică. Nu s-a tratat după ureche, așa cum fac adeseori românii, ci a mers la câțiva dermatologi. Nu erau începători în specialitatea asta, care e de o complexitate nebănuită de cei ce nu lucrează în sectorul sanitar. După fiecare tratament nu a survenit măcar o ameliorare.
O să vă spun eu de ce. Deși pare incredibil, se estimează că pe pielea omului pot să apară în jur de 3.000 de boli! Iar un dermatolog, oricânt de inteligent ar fi, dacă nu are o memorie vizuală foarte bună nu ajunge o somitate recunoscută, pentru că leziunile se pretează la confuzii. Și nu în ultimul rând pentru că noi, românii, am avut și avem o școală de dermatologie peste cea spaniolă. Ne întrec doar la infrastructura spitalicească și la dotare. Nu i-au spus de ce boală suferă. De ce? Pentru că nu au știut. Au amețit-o cu stresul, cu folosirea excesivă a detergenților și i-au prescris fel și fel de unguente. Iar toți, de parcă ar fi fost vorbiți, i-au recomandat să evite consumul de carne, trecând la o dietă cu „Aqua, frutti e verdura”.
Când i s-a acrit de atâtea legume și i-a venit apă în gură gândindu-se la sarmale, mici și ceafă de porc la grătar, s-a urcat în avion, s-a întors acasă și s-a programat la un consult, devenindu-mi pacientă. Este adevărat că boala, de cauză necunoscută, este văzută de specialiști la câțiva ani o dată. Cu sau fără „verdura” se vindecă greu, dar nu are o evoluție periculoasă. Diagnosticul i l-am pus de la ușă, fără analize de sânge și fără biopsie. Datorez asta faptului că m-am format lângă câțiva profesori, dascăli uriași ai dermatologiei române. Sper ca leziunile să-i dispară.
