Când am scris în urmă cu câteva zile despre un ţăran care a plecat într-o bună zi din coliba lui de chirpici şi a pornit spre munţi, purtându-şi opinca pe drumul ce duce la Roma ca să vadă Columna lui Traian, nu am ştiut că în ziua apariţiei articolului în faţa Columnei se vor afla preşedintele Klaus Iohannis şi suita sa. Ei bine, dacă ştim ce a simţit Badea Cârţan, ţăranul nostru din Cârţişoara (Sibiu), în faţa Columnei lui Traian, el fiind excedat de profunde înălţimi lăuntrice, nu ştim ce a simţit dl. Iohannis. Sunt convins că sufletul prezidenţial nu a avut nicio tulburare. Or, dacă un ins oarecare nu simte nimic în faţa figurii unui dac sau a statuii lui Ştefan cel Mare, de exemplu, el nu se deosebeşte în clipa aceea de niciun cetăţean al lumii. Nu simte nimic, pentru că nu se întâlneşte spiritual cu dacul sau cu voievodul moldovean. Iar ca să te întâlneşti spiritual cu ei trebuie să faci parte din aceeaşi matrice stilistică cu strămoşii acestui popor, ceea ce nu e cazul la familia prezidenţială. Şi aceasta nu pentru că preşedintele Iohannis face parte dintr-o altă etnie minoritară decât cea majoritară, ci fiindcă pur şi simplu nu cunoaşte firea românilor.

Prin urmare, zilele trecute, Klaus Iohannis s-a aflat într-o vizită în Italia. Este prima vizită de stat în Italia a unui preşedinte român în ultimii 45 de ani. Vizita a avut loc la împlinirea a 10 ani de la încheierea Parteneriatului Strategic Consolidat între ţara noastră şi Italia. Sigur, nu am de gând să prezint agenda zilnică a preşedintelui şi a soţiei sale, pentru că s-a scris mult despre aspectele politice ale acestei vizite. Însă am observat la actualul preşedinte că transformă de fiecare dată o agendă de lucru într-una turistică. Drept care, în ziua când la Bruxelles se discuta soarta Brexit, Iohannis şi soţia sa se plimbau prin Pompei. Un oficial al Parlamentului European a postat pe Twitter o fotografie din timpul întâlnirii de la Bruxelles în care se poate constata absenţa lui Klaus Iohannis.

Pe de altă parte, pe paginile de Facebook ale parcului arheologic din Pompei au fost postate mai multe fotografii ale cuplului prezidenţial, cu precizarea că soţii Iohannis au fost într-o vizită privată. Or, din fotografiile respective constatăm cu surpriză că politicienii din România seamănă mai mult cu turiştii sau cu actorii de cinema decât cu nişte persoane responsabile faţă de destinele unei ţări. În anii care au trecut de la alegerea lui ca şef de stat, Klaus Iohannis a fost un preşedinte-actor pus pe turnee făcute pe meleaguri străine. Iar primul rol jucat a fost pe „scenele” de la Cotroceni, când a fost dat jos „Guvernul Ponta”. Al doilea episod a fost când a purtat discuţii cu partidele în vederea desemnării noului prim-ministru, în persoana lui Dacian Cioloş, moment în care – zic eu – s-a desfăşurat o întreagă „scenografie de culise” a lui Klaus Iohannis. Iar „sufleorii” au fost cei din serviciile secrete. Un alt episod este participarea figurii prezidenţiale la manifestaţia din stradă a unor manipulaţi din iarna trecută. Continuă acum să joace pe figurantul în probleme justiţiei.

Prin urmare, continuăm să avem de-a face cu politicieni care prezintă aceeaşi psihologie, acelaşi amatorism, acelaşi dispreţ pentru argumentul logic al puterii politice, acelaşi spirit de căpătuire personală, acelaşi gust pentru a crea confuzie în cadrul opiniei publice. Şi toate acestea se prezintă sub masca unui ton relaxat. Poziţia de mijloc este străină acestor oameni, care au ca mentor politic, de data aceasta, un preşedinte actor, nu unul jucător cum a fost Traian Băsescu (o altă pedeapsă căzută pe capul românilor). Apoi se discută mult despre un al doilea mandat prezidenţial pentru Klaus Iohannis. Se dezbate această chestiune, se scrie şi se polemizează cu atâta patimă, încât totul a luat deja caracterul unei înverşunate campanii electorale. Iar dacă e să ţinem cont de traiul de zi cu zi al românului simplu, asta ne dă dreptul să spunem, aşa cum grăiau primii creştini, că omul e făcut din nedreptate şi zămislit din păcat. Vremurile actuale vădesc acest lucru. Aşa că avem tot dreptul să savurăm cu o voluptate indicibilă momentul de suprem deliciu când astfel de politicieni vor realiza că nu le-a ieşit strategia. Faptul grav este că în tot acest timp, în această perioadă de permanente frământări şi zbucium de partid, ţara a fost dată pe mâna unor amatori atât de lipsiţi de responsabilitate, încât semnele decadenţei politice şi ale sărăciei economice au devenit vizibile la orice pas. Politicienii români sunt atât de iresponsabili, încât ei repetă gestul lui Pliniu cel Bătrân, care a murit fiindcă s-a apropiat prea mult de Vezuviu, ca să-i observe mai bine erupţia.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio