Pentru cine scriu eu aceste rânduri? Pentru fiica mea în niciun caz. Şi nici pentru bani. Cred că scriu pentru sufletul meu, cum bine spunea cineva, că scrisul e ca o rugăciune. Pe de altă parte, recunosc faptul că, pentru cei mai mulţi dintre cititori, dorinţa mea de a scrie are o notă banal romantică. De aceea, astăzi, ca spirit, ca tendinţă în faţa vieţii, cei care încă mai scriu nu sunt altceva decât nişte bieţi epigoni – termen luat în sensul lui primar şi fără nimic ironic. Astăzi numai banul mai merită atenţia, numai banul mai exercită asupra omului un fel de fascinaţie care-l face singurul crez. Banul este o ideogramă materială, proiectând în lumea exterioară cele mai diverse dorinţe ale noastre, iar a nu înţelege aşa vremurile în care trăim demonstrează o mare naivitate. Aşa că, în urma acestei judecăţi, am fost cuprins de îndoiala de a mai scrie. Aparţin unei alte generaţii faţă de cea a fiicei mele. Cei care formează generaţia mea fac parte din cultura scrisă. Or, actuala generaţie, dacă putem vorbi de o generaţie, este caracterizată de cultura virtuală. Şi astfel, dacă este să privim în ansamblu această problemă, vorbim de o cultură electronică care are cu totul alte trăsături faţă de cultura din trecut.
Prin urmare, a scrie ceva esenţial despre aceste vremuri este una dintre cele mai dificile sarcini pe care ne-o putem imagina. Greutatea constă în faptul că, fiind şi noi cuprinşi de realitatea vremurilor actuale, ne este dificil s-o observăm de afară pentru a emite constatări valoroase şi de luat în seamă. Tendinţele dominante, pluralitatea planurilor contradictorii ale unor astfel de vremuri sunt foarte greu de observat de către cineva prins de ele. Se află în interiorul lor şi nu pot face nici constatări obiective, nici să emită certitudini. Este ca atunci când ne-am întoarce noaptea acasă şi i-am spune poliţistului că suntem urmăriţi de un individ dubios, care, de fapt, este umbra noastră. La fel se întâmplă şi în vremurile actuale. Cel ce scrie va fi citit de către cineva care, de regulă, îşi proiectează starea negativă pe ecranul monitorului, fără să ţină cont că dincolo de cuvinte este un om cu trup şi suflet. Această proiectare negativă reprezintă noua formă pe care a luat-o resentimentul. Sigur, cei mai mulţi dintre cititori şi spectatori îşi ţin stările negative în frâu, dar pentru cei caracterizaţi de condiţii sociale precare sau de o capacitate intelectuală mediocră, această realitate virtuală este un mijloc de a-şi deversa propriile frustrări. Sentimentul neputinţei îi dă dreptul celui frustrat să mute resentimentul într-o realitate care este cu totul alta decât cea concretă. Acest „anonim” este în situaţia fostului proletar care urmărea răsturnarea valorilor burgheze pentru a-şi impune propria valoare proletară. O „cultură proletară” care repudia tot ce aparţinea trecutului, tocmai pe motiv că aparţinea burgheziei.
Prin urmare, pentru cine scriu eu? Pentru cititorul onest în primul rând, dar şi pentru „anonimul” resentimentar, care se eliberează de propria umbră proiectând-o asupra mea. Acesta este cititorul nemulţumit în general, cel care nu are ceva special cu mine, dar simte nevoia de a se elibera de negativul din el.
Nu numai că te judecă, dar te şi jigneşte fără nici măcar să te cunoască. El este umbra ta. Umbra ca arhetip al răului. La un articol recent, în care am scris despre un individ făcut la repezeală contabil de către o facultate particulară şi care se poartă de parcă ar fi pe moşia sa (atenţie, nu vorbesc despre onorabila profesie de contabil, ci despre acei indivizi care au mirosit că această profesie le poate aduce venituri nemeritate!), am avut peste cincizeci de comentarii aproape toate negative. Deci, formele de răspuns ale celor care se simt cu musca pe căciulă când citesc ce scriu pot fi uşor diagnosticate drept patologice. Nu am nimic cu cei care aduc observaţii pertinente la unele idei ale mele, dar a fi atacat atât de grobian mi se pare că ceva nu e în regulă. Cu o diplomă eliberată de facultăţi care sunt mai mult societăţi comerciale decât de învăţământ, cu o ştampilă pusă de o instituţie păstorită de pila acestui individ, nu poţi să spui că eşti contabil. O astfel de profesie este definită de etică, nu numai de aritmetică. La aceşti indivizi conştiinţa este înlocuită de relaţia pe care o au la nivelul superior al instituţiei respective. Poate că nu acest individ e vinovat de ceea ce este, ci tocmai cei care l-au trimis într-un post obscur pentru a scăpa de el. De aceea, domnilor care îl aveţi pe conştiinţă, vă rog să vă ţineţi viţelul în frâu, pentru că tare mi-e teamă că acesta nu va ajunge niciodată să i se pună jugul căruţei şi o va răsturna!
Şi totuşi, dacă ar fi vorba numai de acest cititor resentimentar nu ar fi nicio problemă. Însă resentimentul caracterizează întreaga noastră societate, umbra arhetipală a ajuns astăzi colectivă. Astfel am ajuns să trăim într-o societate divizată atât pe verticală, după gradul de bunăstare, cât şi pe orizontală, după frustrări şi resentimente. Trebuie să recunoaştem că divizarea aceasta a dus la slăbirea rezistenţei comunităţilor, la subminarea solidarităţii oamenilor. Drept care, pe termen mai lung, societatea românească este menită să piardă ceea ce constituie de secole raţiunea sa de a fi – conştiinţa de om şi neam.
34 Comentarii
Anonim
Săracu Bulă, când este el angajat/coLABORATOR pe post de EDITor(i)alist la site, „îşi dă în petic”/”dă cu copita”, resentimentar,…mirându-se că se mai găseşte , din când în când, şi câte un cititor „anonim” care, atât de plictisit de cotidianul pro/vincial, să îi ia pe/de… bune alegațiile bisăptămânale, vădit patologic-culturnice/ oniric- obscenizante şi să încerce să i le scuze, nejustificat, ridicându-i-le la rang de temă psihanalitică pentru eventuale comentarii (nemeritate!).
Desigur, Bulă nu ştie Istoria Atenei antice, altfel ne-ar împuia capul şi cu alegația prodomo că numele de „Bulă” este de fapt unul cu etimologie trimilenară, venind, prin secole de istorie, taman de la numele „Adunării Poporului” şi „Adunării/Colegiului celor 500” (BULÉ) din Constituția ateniană a lui Solon, unde fiecare ales din „Adunarea celor 500” se numea Boulé-at! „Adunarea Poporului” insăsi era „He Boulé”! …”Ca să vezi/Unde dai şi unde crapă” !?… „Alesbules” !!!
Anonim
De ce bula, lasa-l contabil, ca poate din substantiv devine ajectiv
Anonim
Interesantă ideea cu proiectarea negativului pe ecranul monitorului. Nu m-am gândit la asta. Acum îmi.explic multe.
Anonim
Este inspirata si chestia cu vițelul. Bravos
Anonim
Iata inca un vitel, sau poate fi acelasi, care da cu copita din plictiseala provinciala!
Anonim
Vă bateți cu morile de vânt, dle Savu. Despre ,,Anonimul” care se ține scai de dvs. (ați dat-o cu mantă că e vorba de un contabil dar nu e chiar prost, s-a prins) cred că nu mai poate fi recuperat. Dacă îl cunoașteți, poate că ar trebui să-l devoalați, ca să-l știm și noi și să-l întrebam: ,, – Ce-ai cu noi, mă? / Pentru ce să dăm cu var?…” și ,, – Ce poftești, mă musiu” , lua-te-ar lua Azazel în brațe de ,,glumeț” ce ești! (era să zic dar nu mai zic!). Păi și în Post, măi Dily?
Oina
Am avut o lecție deschisă, colegi mă ajutat, ieste alături de mine
Anonim
Mai lucrați la partea cu gramatică.
Este destul de grav dacă lecțiile au ajuns să fie deschise.
Moise
Primăria a aprobat naveta dar nu ca sumă întreagă?sau domnul contabil, pentru dumnealui, își primește sumă integral???ar fi bine de stiut, „mica ciupeala ” e greu de starpit ….
Anonim
Mica CIUPEALĂ a contabilului a devenit marea ciupeal[.
Câte puțin CIUPIT de la mai mulți și suma CIUPITĂ se face mare.
Suma CIUPITĂ devine și maI mare dacă contabilul CIUPEȘTE puțin mai mult de la mai mulți.
Concluzie : Eu nu am văzut, popă sau contabil care să moară de foame.
Anonim
De contabil care să iasă pe minus la propriu buzunar nu am auzit.
anonim
Verificati toate cererile aprobate de director si de cei din consiliul de administratie.
Zorro
Buna ziua ,stimate ziarist !!! Un cititor onest,daca va întrebați cine a scris comentariul !! Nu citesc de mult timp articolele dvs . cred ca de aproape un an , dar mi a fost suficient sa va îndrăgesc . Iar,s, dvs. Sunteti singurul ” vinovat ” de acest lucru …aveti un stil încântător de a asterne pe hârtie tot ceea ce alti ziaristi o fac intr un mod comun si deloc iesit din tipare . Dar astazi a fost cu totul altceva …astăzi v am simtit „altfel” prin ceea ce ati scri , v am simtit o apăsare , o tristețe…de fapt v am simtit ” ceva ” ce doar oamenii cărora le pasa o au , doar acei oameni care pun suflet si pasiune in ceea ce fac , cei care pun pret pe profesionalism , prietenie ,omenie …Si din cate am văzut în ultima perioadă dvs. Chiar sunteti unul dintre acești oameni ! Dar gândiți va la un lucru …cititorii dvs. Sunt tot oameni , au emotii , , sentimente ,trăiri , nevoi … dar mai au si frustrări, neîmpliniri și atat de multe lucruri care atunci când se ” strang” impreuna ,trebuiesc imediat împrăștiate, astfel acele persoane ar ajunge la nebuni…ma rog in cazul nostru ” la vedea” ca este mai aproape !! Asa ca dvs. Ne faceti bine tuturor. Mie unul si altora ca mine , adică tuturor celor care apreciază articolele dvs. ,dar și celor care prea apasati de ” neimplinirea ,, vietii , comentează ,, anonim de idiot ,, la tot ceea ce publicati…fără sa vreti si lor le faceti un bine…ei vad o mare realizare prin ceea ce fac , pt. Ei este o bucurie ,o încântare…Iar noi oamenii normali ar trebui sa ii înțelegem !!!
Anonim
Zorro…şi mai cum ? …A cui eşti, nană ?!…
Savu Gheorghe
Va mulțumesc pentru aprecieri și mă bucur că vă sunt de folos cumva. Așa este, domnule Zorro, toți suntem oameni, cu emoții, sentimente, trăiri, nevoi…
Delia Dumitrica
Domnule Savu, e ceva timp de cand , inainte sa va citesc editorialul, intai citesc pledoaria cu multe ghilimele a unui comentator deosebit de cult, dar mult prea trist (anonim). M-am documentat despre ce ascunde, de fapt, folosirea excesiva a ghilimelelor si a cuvintelor in afara sensului lor propriu…Nu-i de bine! Deloc ! ). Am incercat sa fac un feedback si sa intuiesc tema si subiectul (separat si impreuna) editorialului, in baza acelui comentariu. A fost un experiment al meu; am resusit sa intuiesc doar tema, nu subiectul. Asta inseamna ca respectivul are deja prejudecati extrem de puternice si nu mai poate sa vada nimic bun in ceea ce-l inconjoara. Pacat! Intr-o alta ordine de idei, as vrea sa-i transmit ca tocmai comentariile sale rautacioase fac sa creasca numarul comentariilor (nu vizualizarilor, fiindca sunt multi care citesc si nu comenteaza) din partea oamenilor cumsecade; el incearca sa parā cum se cade, dar nu reuseste, fiindca nu se cade sa-i cada cu tronc orice editorial. O persoana ajunge sa comenteze , astfel, chiar de 2-3 ori. Deci tot inainte, in stilul inconfundabil: atat dumneavoastra, cât si dumnealui! Copiii români va saluta, domnule Savu.
Anonim
Doamne, ce …de „IDIOȚI” !
anonim
Mai bine ce tampiti. Cate clase aveti? 2! voi predați la clasa? păcat! sunteti tu ai! ha ha ha
Razvan
Astept cu nerăbdare si articolul urmator!felicitări!
anonim
Vreau sa fie despre Capre si iezi.
George Badoyu
Domnule ziarist,cand am citit partea cu vitelul, mi-a mers direct la suflet!mare dreptate aveti!
Ghighiloi
Iti recomand un truc atunci cand sunte ti nervos . Cheama ma sa ti cant la vioara , pentru 25 de lei cant o noapte ! Semnaza un prieyen simpatic
Ghighiloi
Si vreau si un pachet de tigari , separat de bani !
Goargăș
Am ținut și voi ține aproape, chiar și ingonito și știți/simțiți acest lucru. Nu pot fi de acord cu cineva, indiferent de starea sănătății sale, care colportează informații false sau nu despre viața personală a cuiva. P.S. Referitor la țăranul imperial, încă n-a sosit timpul dar va veni, cu siguranță. P.P.S. Atenție, totuși, la contabili, aveți tendința de a-i considera pe toți la fel. Organizația lor profesională promovează și impune principii corecte, pe baza unui Cod etic. Știu bine despre ce este vorba. Cu salutări cordiale!
Goargăș
…ingonito…interesant, adică în goană? . Evident, este vorba despre incognito, scuze! Că tot veni vorba: din păcate, pe mulți îi mână în luptă doar goana după bani.
Lili
Mi aduc aminte acum un an ,
Cand am plecat acasa ,
M a luat vitelul in logan
Si m a lasat borțoasa !
Multumesc frumos_ Doamne ajuta
manzu
Cine e tatal meu pshihologul? vreau pensia nama!
Porcusorul
Partea cu secretara o stiti de la Titesti. Dece nu scrieti, acea secretara condamnată penal in doua procese care sta la serviciu!
anonim
psihologi serveau masa in pauza unei conferinte.
Unul il intreaba pe celalalt: – Care a fost cel mai greu caz al tau?
– Un pacient care traia intr-o lume imaginara.
– Da???
– Da! Credea ca are un unchi american care urmeaza sa moara si ii va lasa o avere fabuloasa. Nu mai facea nimic altceva decat sa astepte o scrisoare de la un avocat, prin care sa fie instiintat de acest lucru. Opt ani m-am chinuit cu el, dar pana la urma l-am vindecat!
– Wow! Si apoi ce evolutie a avut?
– Foarte buna! Mai ales de cand a primit si acea scrisoare blestemata.
Anonim
În biroul contabilului intră doi mascaţi.
– Acesta este un jaf! ţipă unul dintre ei, scoţând un pistol.
– Vai, ce m-am speriat! răsuflă uşurat contabilul. Am crezut că e Garda Financiară!
Anonim
– Azi avocatul meu mi-a făcut un cadou… se laudă un contabil.
– Ce cadou? Ceva valoros?
– Nu. E doar o carte. Codul penal…
Anonim
on se întîlneşte cu un matematician, un economist şi un contabil şi-i întreabă:
– Cât fac unu si cu unu ?
Matematicianul îi răspunde:
– Exact doi.
Economistul răspunde:
– Probabil doi.
Contabilul se uită în dreapta şi în stânga, apoi îi spune în şoaptă:
– Cât vrei să facă ?
Generalul
Niste nebuni aici. Pare CA toti sunteti nebuniii. Va lipseste o doaga. Mai ales ziaristului psiholog.
Sotia
Ziaristul Pshiholog cred ca ii lipseste o doaga. Mai este si profesor de meserie. Statutul sau ce zice? E BINE SAU NU?