Cred că nu e de ici, de colo, să semnalezi că la 1 iulie a.c. aniversăm 150 de ani de la prima constituţie a „Principatelor Române”. Am pus ghilimele, pentru că istoricii străini nu recunosc această denumire cu apelativul „Române”, ci doar varianta „Principatele unite Moldova şi Valahia”. Noi numim Valahia Ţara Românească.
În Constituţia de la 1 iulie 1866 este pomenit oficial, pentru prima dată, numele de România! Mi se pare de maximă importanţă istorică această dată de 1 iulie 1866. Avem un an, 1859, de referinţă a făuririi statului român modern, prin unirea celor două Principate, apoi nu trebuie să trecem peste acest 1866, an în care a fost adus un domnitor străin, în persoana lui Carol I, care, ulterior, în 1881 (Eminescu avea 31 ani. În 1882 publica „Doina”!) proclama Regatul României, an de la care începem să ne numim oficial, practic, România, cu rege în frunte!
Ar mai fi 1877, an în care căpătăm Independenţa, dar şi Dobrogea, ţinut istoric românesc de drept!! Urmează anul 1918, în care este reîntregită România, Transilvania revenind la matcă, împreună cu Basarabia şi Bucovina, provincii istorice cu ADN românesc, de la „Adam şi Eva” încoace! De Cadrilater nu mai vorbesc, că vă complic de tot.
A venit apoi anul 1940, cu multiple dezastre, un an catastrofal pentru România. Ni s-au luat Transilvania de Nord, Basarabia şi Cadrilaterul. Başca, Dumnezeu ne-a pocnit şi cu un cutremur devastator. Anul 1947 a însemnat sfârşitul regalităţii. România a fost Regat din 10 mai 1881 până în 1947, decembrie. Socotiţi!
A urmat experimentul comunist, până în 1989, tot decembrie. Acum trăim un nou experiment. Scapă cine poate…
Nicolae BADIU
P.S. Poate că cel mai important an este 1850, când s-a născut Eminescu, acest Iisus al românilor! Opera sa este o veritabilă Biblie a românilor! El şi-a achitat datoria integral faţă de pământ în 1889, la 15 iunie, urmându-şi calea eternităţii divine. Prin Eminescu am devenit (putem deveni!) cu adevărat români! Restul sunt doar nişte date istorice.
