Arterele sunt vase de rezistenţă şi presiune ale sistemului circulator; ele transportă sângele oxigenat de la inimă către organe şi extremităţi. Excepţie face artera pulmonară cu ramurile ei, care transportă sânge venos de la ventriculul drept la plămâni, pentru oxigenare. Peretele lor are trei straturi: interior (endoteliul, intima), cu rol excepţional în circulaţia sângelui, mediu (cu structura elastică) şi adventicea, stratul extern (protector). Slăbirea rezistenţei stratului mediu, de diferite cauze: ereditară (deficit de colagen II – cu medionecroză chistică), ateroscleroza, infecţiile şi traumatismele. Slăbirea localizată a peretelui (de una din cauzele menţionate, uneori asociate) duce la dilatările anevrismale. Vom expune în continuare, pentru înţelegere, anevrismele după localizările lor, cu particularităţi simptomatice, complicaţii şi evoluţie.
Anevrismele aortice – se pot dezvolta oriunde, pe toată lungimea aortei (trei sferturi din ele sunt la nivelul aortei abdominale).
Anevrismele aortei toracice – implică prioritar dilatarea rădăcinii aortei – cea care pleacă din ventriculul stâng şi transportă sângele arterial pentru tot organismul – 50% din pacienţii afectaţi de boală sunt adolescenţii şi tinerii cu anomalie congenitală a peretelui. Purtătorii tarei acuză durere (cu iradiere în spate), unde anevrismul este vecin cu coloana vertebrală, tulburări la deglutiţie (înghiţit) – prin compresiunea esofagului, răguşeală. Nedescoperite de la primele acuze, tinerii pacienţi au risc de disecţie de aortă. Adulţii cu aceeaşi localizare a anevrismului (aorta ascendentă), cu dilataţia evidentă a aortei (evidenţiată radiografic sau şi mai bine prin ecografie transtoracică) şi ei au riscul de disecţie de aortă sau ruptură de aortă, ambele dramatice atunci când se produc. Mai rare, dar prezente privitor la adultul matur, anevrismele aortei descendente toracice, cu simptomatologie şi risc de ruptură asemănătoare ca cele ale aortei ascendente, dar cu localizare mai joasă a durerii şi tulburări prin compresiune ale organelor mediastinale (trahee, esofag, canal toracic limfatic etc). Am întâlnit în practica personală câteva (4-5) cazuri de disecţie de aortă, cele mai multe în serviciul de gardă, dar evoc două, care mi-au rămas dureros în amintire.
– Un tânăr de 18 ani, care acuza de 6-7 zile dureri retrosternale persistente, aproape continui, nu foarte intense, asociate cu astenie marcată şi teamă. În anul 1992, când tânărul a fost adus de familie la spital, nu se efectua ecografia transtoracică. Electrocardiograma era normală, radioscopia cardio-pulmonară nu evidenţia nimic rău. A decedat subit şi la autopsie s-a găsit disecţie de aortă ascendentă complicată cu tamponadă pericardică.
– Al doilea caz, un coleg de breaslă, distins profesionist şi dotat cu un altruism şi un simţ al umorului cum eu n-am mai întâlnit. În anul 2013, pentru hipertensiune moderată (180/115 mm Hg) a fost evaluat cardiologic sumar şi i s-a depistat o aortă ascendentă moderat lărgită (ecografic şi radiologic). Într-o seară târzie, după un efort moderat în cabinetul medical, unde se afla singur, a decedat subit. La autopsie s-a găsit disecţie de aortă ascendentă, cu tamponadă pericardică.
- Anevrismele aortei abdominale (ca incidenţă aproape 75% din anevrismele aortice) au sediul în porţiunea terminală a aortei între emergenţele arterelor renale şi bifurcaţia în cele două artere iliace (care duc sângele la membrele inferioare). Se pot însoţi de durere profundă, persistentă, situată subombilical, cu iradiere în spate. Evoluţia naturală este strâns corelată cu mărimea lor. Ruptura sau disecţia sunt neobişnuite dacă au un diametru de sub 5 cm, dar sunt frecvente la mărimea de peste 6 cm. Se evidenţiază uşor prin ecografie abdominală şi la dimensiunile mari (am avut un coleg-medic ginecolog, care avea la 90 de ani, un anevrism abdominal cu diametru de aproape 9 cm) se dirijează pacientul la chirurgie vasculară.
- Anevrismele arterelor periferice – cele mai frecvente fiind cele ale arterelor poplitee. Sunt frecvent bilaterale (50% din cazuri), asociate deseori cu anevrismele aortei abdominale. Se rup rar, dar pot fi sediu pentru tromboza bruscă. Rezolvarea este chirurgicală atunci când diametrul lor este de două ori mai mare decât cel al arterei poplitee (rezecţie+proteză).
- Anevrismele arteriale intracraniene – sunt de obicei congenitale, de conformaţie saculară şi pot apărea izolat sau asociate cu alte anomalii vasculare prin deficit de colagen II (coarctaţia de aortă, rinichi polichistic). Ele reprezintă cauza importantă de hemoragii intracerebrale severe, deseori mortale. Când sunt asimptomatice şi pacientul este norocos, se pot depista întâmplător prin RMN cu substanţă de contrast efectuat pentru altă afecţiune.
Nu este de glumit cu anevrismele arteriale. Evaluarea vasculară generală este de dorit la pacienţii în vârstă de 60 de ani şi peste.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
