Scriu aici ca ziarist. Şi alături de mulţi ziarişti. Dar am învăţat de la cei cu o experienţă mai bogată că atunci când te apuci de scris poţi să fii pe deasupra evenimentelor sau să te laşi condus de ele. De aceea scrisul acesta trebuie să fie în primul rând educaţie şi abia apoi un mijloc de a-ţi informa cititorii. Căci educaţie este când repet şi eu aici ceea ce ne cer autorităţile, anume să respectăm regulile impuse de starea de alertă – iertaţi-mi atitudinea aceasta oarecum prezumţioasă! Până acum am fost obligaţi să stăm în casă, în starea de urgenţă. Şi am văzut cât de greu este să rămâi mai multe zile izolat la domiciliu. Nu aş fi crezut vreodată că aceasta ar fi o problemă pentru noi.
De la Seneca ştiam că un suflet e bine echilibrat numai atunci când se poate opri mai multe zile între pereţii unei încăperi. Iar Pascal a descoperit că toată nenorocirea oamenilor are o singură cauză: că nu sunt în stare să stea liniştiţi într-o cameră. Or, în ciuda acestor exemple memorabile, am constatat că statul în casă mai multe zile este greu de suportat. Aşa am ajuns să mă gândesc la cei condamnaţi la închisoare ani de zile pentru motive politice. Deci, m-am gândit la Petre Ţuţea, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Elisabeta Rizea, Ion Popescu-Argeşel etc. Şi astfel, prin intermediul imaginaţiei, camera mea s-a transformat într-o închisoare. Aceiaşi patru pereţi ai închisorii de la Sighet, de exemplu. Monotonia şi uniformitatea stării mele de spirit s-au transformat astfel în patosul nestăvilit al detenţiei autoimpuse. Însă nu peste multe zile de stat în casă am fost nevoit să fiu de acord cu Nicolae Steinhardt, care a spus că viaţa adevărată este posibilă numai în piaţă, unde e multă gălăgie şi o palpabilă forfotă exterioară.
Acum, starea de alertă vine cu alte reguli. Sunt convins că ele sunt cunoscute de cititori. Dar am văzut în primele zile de la impunerea acestei stări că oamenilor le vine greu să respecte distanţarea socială. Iar dacă tinerii doresc să participe la spectacole în aer liber, vârstnicii se bulucesc prin pieţe. Am constatat că această obligaţie de a păstra distanţarea supără pe foarte multă lume. Oare de ce? Răspunsul e destul de simplu. Faptul că ne vine greu să păstrăm distanţa socială între noi demonstrează că, de-a lungul timpului, ne-am format în creier nişte circuite sociale greu de surmontat. Aceste circuite ne susţin la fiecare întâlnire, fie că ne aflăm la serviciu, la şcoală sau la magazine. Ele intră în joc ori de câte ori ne întâlnim cu cineva cunoscut sau drag şi sunt responsabile de căldura plăcută care ne cuprinde în momentul interacţionării. Dăm noroc prin strângere de mână, sărutăm mâinile doamnelor, ne îmbrăţişăm, uneori şi bărbaţii se sărută pe obraji etc. Toate aceste gesturi sunt activate aproape inconştient de către circuitele sociale formate în psihicul nostru. Însă aceste circuite se activează şi atunci când suntem înconjuraţi de mai multă lume, într-o piaţă, de exemplu, în timpul unor nunţi sau botezuri, dar şi la înmormântări sau la alte evenimente triste. Conform acestui fel de a fi, distanţarea socială echivalează cu o condamnare la singurătate, provocând anxietate. Nu putem renunţa uşor, de pildă, la a ne strânge mâinile atunci când ne întâlnim.
În consecinţă, vor urma nişte zile şi luni care vor compune… perioada distanţării sociale. Şi astfel, circuitele sociale vor apărea sub alt chip. Peste noapte, ele se vor înarma cu un fel de radar interpersonal, care ne va semnala unde şi cum suntem în raport cu distanţarea socială impusă. Or, până nu se vor schimba aceste circuite formate în creierul nostru, nu vom putea vorbi de o stare normală a vieţii sociale. Ne vom afla în plin analfabetism social. Oamenii care vor încălca regulile impuse de starea de alertă vor fi amendaţi, dar ei nu-şi vor explica de ce. Vor protesta împotriva autorităţilor, considerând că poliţia dă dovadă de abuz şi exces de putere. Interesant e faptul că aceşti oameni chiar au dreptate, pentru că ei nu-şi vor explica respectivele restricţii, dar dreptate va avea şi poliţia, pentru că nu va face altceva decât să respecte legea. Deci, fără o educaţie specifică a acestui nou mod de viaţă, vom înţelege restricţiile impuse de starea de alertă, dar vor fi foarte mulţi semeni ai noştri care nu vor putea să şi le explice. Mai ales că poţi să înţelegi ceva anume, dar fără să poţi şi explica. Fără o astfel de educaţie, aşadar, care să formeze noi circuite sociale în creierul nostru privind distanţarea socială, vom fi nevoiţi să facem faţă unei situaţii pline de nervozitate şi anxietate. Covid-19 nu produce numai nervozitate, ci şi o aşteptare care nu se mai termină, care consumă ceasuri, zile, luni, poate şi ani; e o aşteptare fără ţeluri, fără termene, fără obiect, o aşteptare pur şi simplu, făcută numai din nervi şi tensiuni, ca în penitenciare sau ospicii.
14 Comentarii
Anonim
Un articol chiar educativ. Bravo prietene!
Anonim
Evoarea atmosferei „Aşteptării fără scop”/ (absurde) care defineşte Condiția existențială a humanoizilor/abulici/, văduviți de Sensul Vieții/ (Uman/e), dar dând pe dinafară de Spaima de Moarte-inexorabilă , dar şi izbăvitoare, din operele ilustrative ptr. creația literară a lui Samuel Beckett (Premiul Nobel ptr. Literatură-1969/ „Murphy”; „Aşteptându-l pe Godot”) este un SEMN (etiologic) al Depresiei generate de Coronavirusul „Covid 19”, care suge, cu satisfactie, înscrisă pe celebra Plăcuță suedeză, din cultura generală psiho-socio-pseudo-filosofică a ziaristului-Gh. Savu !
Goargăș
Vă mulțumesc pentru ,,distanțarea socială”. Văd că una vorbim și alta fumăm. Rămâne ce a fost frumos, fără ranchiună, fără regrete!
Doina Manea
felicitari pentru articol…dar….dar…ar trebui sa faceti un articol cu marile minciuni ale medicilor si asistentelor care au inmultit cazurile de corana…atit numarul bolnavilor cit si numarul mortilor…Am vrea si noi cei care va citim articolele sa stim numarul CORECT,,,dar CORECT al acestora…S-au tot vehiculat tot felul de neadevaruri…S-au vehiculat tot felul de date despre medici care au platit rudele pentru a se scrie in certificat de deces””corona””‘( cunosc caz concret)…deci…In rest daca legea este respectata de toti…o respectam si noi…da…dar..(Suceava, padurile, contractele fara licitatii, sparanghelul, capsunile, salatele…etc…etc…)
Anonim
Istoria românilor din cărțile de istorie este falsificată la greu.
Noi nu cunoaștem realitatea de acum 70 , 50, 30 ani și mai mult ca sigur nici nu o vom cunoaște vreodată din manualele de istorie.
Drept urmare ceea ce vreți dumneavoastră este imposibil.
Anonim
Ultima fraza îmi place celai mult
Remus c
Foarte bine , domnule Savu ! Tot despre oameni , stări si emotii …si cat de frumos le îmbinați. Asteptam un articol si despre eroi supraviețuitori ai închisorilor comuniste , ca tot ati adus vorba de ei .
Anonim
Ciudată, surprinzătoare evocarea IDEII Stoicismului antic (Attalus): Făurirea/Construcția LIBERTĂȚII SUFLETEŞTI prin CULTIVAREA /CULTURA/ unei ATITUDINI ACTIVE, care presupune : DEMNITATE, UMANITATE, CURAJ, promovată în scrierile sale („Questiones naturales”; „Scrisori”ş.a. ) şi de filosoful roman SENECA cel Tânăr (Lucius Annaeus/4 î.Hr.-65 d.Hr.) în LUPTĂ cu Nedreptatea şi Tirania.
Sinuciderea lui Seneca (şi-a tăiat venele fară ezitare ) la 12 aprl. 65 d.Hr. (la ordinul împăratului Nero, care îl bănuia de participarea la conjurația lui Pison) este EXEMPLU celebru de STOICISM în acțiune, rămas peste milenii.
Anonim
Bati câmpii, nene
Anonim
Desigur, „în puii mei”, n-a fost vorba despre tyne,Maricico, în acesti aproape 2 mii de ani care s-au scurs de la sinuciderea lui Seneca, dar ca să-ti devină mai „simpatic”filosoful, nu că nu ți-ar fi, să stii că până si el, adeptul filosofului stoic Attalus, cel alungat din Roma, ptr. Ideile lui, de către împăratul Tiberius, va trece prin Exilul din Corsica, după Adulterul cu „focoasa” Iulia Livilla, nepoata împăratului CLAUDIUS, de unde a fost „recuperat” (repede) ptr. a prelua greaua misiune de PRECEPTOR al viitorului împărat NERO (ca odinioară, Aristotel ptr. Alexandru Macedon, din păcate, cu alt final decât „rezultatul” filosofului din Stagira, de la care i s-a tras şi moartea lui Seneca) !
Pisică
Iarăși comentarii de la elevi, trecuti pe nașpa ne uniii! Hi! Acești comentatori au 2 clase. Uni!
Anonim
După scris, se pare ca tu nu ai nici atatea!
Anonim
Mai ,pisica ?!? Tu ar trebui sa te numești „Pilă” sau regele ” pilelor” …Ce te ai fi facut fără ele ??? Ai fi fost fără serviciu o viață, eternul șomer…ha, ha ,ha
marin
Mi-a plăcut articolul! Mai ales ideea că persoanele ceva mai în etate au ca spațiu de socializare piața. Cred și eu! Nu vom ști niciodată adevărul despre virusul Covid19, așa cum au rămas un mister atâtea evenimente din istoria recentă a României. Toate însemnările din presă vor sta mărturie peste timp despre ceea ce s-a întâmplat în 2020. Așadar, scrieți, publicați și dați mai departe!