Aspectul boem al negoţului piteştean de carte pare să fi intrat într-un con de umbră, după ce librăria-cafenea care a fost deschisă într-o veche casă de pe strada Crinului tocmai şi-a închis porţile. Publicul elevat era obişnuit să frecventeze „La librărie, Mon Cher!” în căutarea loisir-ului rafinat şi a intimităţii de salon, impregnate de solemnitatea livrescă. A fost ani la rând localul unde intelectualitatea cu pretenţii se întâlnea pentru a savura aromele ceaiurilor exotice, frunzărind sau cumpărând cărţi şi albume sau delectându-se cu recitaluri de muzică şi poezie. Acum, niciuna din aceste sublime plăceri nu mai este cu putinţă acolo… Mai este un loc din oraş unde se mai observă o dispariţie asemănătoare. A fost ca un făcut ca tocmai impozantul spaţiu botezat pompos, încă de la inaugurare, cu un nume dedicat cărţii să capete destinaţii dintre cele mai prozaice. Casa Cărţii numai a cărţii nu prea mai e acum! Librăria care a funcţionat aici mulţi ani după ’89 a fost desfiinţată şi înlocuită cu o… cantină publică!
Cine are nostalgia amintirii vechii librării, unde zăbovea pentru a răsfoi filele volumelor, nu poate să nu simtă repulsie zărind înăuntru, prin vitrine, diverşi oameni care îşi satisfac cu lăcomie poftele culinare! Doar un modest anticariat înghesuit prin tunelul de la intrare mai păstrează vie menirea care îi fusese rezervată iniţial clădirii. Dispariţia unor astfel de localuri naşte întrebări despre vastitatea sau, măcar, despre diversitatea ofertei de apariţii editoriale pentru cititorii piteşteni. Legile aprige ale pieţei s-au răsfrânt şi peste comerţul de acest gen, sugrumându-l fără milă. Pe piaţa locală a cărţii ofertanţii continuă să rămână doar cei obişnuiţi pentru cererea curentă dintr-un mare oraş. La o privire mai atentă descoperim chiar cadrul restrâns în care funcţionează alte librării: în afară de cea binecunoscută din centru, Piteştii s-ar putea lăuda cu încă un asemenea ambient, înglobat într-un mare centru comercial periferic, deci găzduit de decorul facil al culturii de mall, sau chiar cu o mai nouă librărie dedicată doar cărţii religioase.
Dincolo de acestea, mediile mai speciale de unde poţi lua contact cu cartea mai nouă încep să piară. E drept, pe de altă parte, că pentru publicul larg, încă amator de lectură, atracţia spre spaţiile de unde se poate cumpăra acest produs încetează a mai avea seducţia de altădată, în condiţiile în care creşte din ce în ce mai mult şi comerţul de carte pe internet. Cartea a fost, este şi va rămâne o unealtă a cunoaşterii, dar şi un produs comercial. Dar felul în care poţi descoperi sau contempla această marfă deosebită poate lua forme dintre cele mai spectaculoase. Spaţiile generoase şi ademenitoare unde te poţi întâlni cu cartea, în care o poţi admira sau comenta îndelung sunt parte din gratuitatea care trebuie să existe pe tărâm cultural, în general. De aceea, defunctul local care a funcţionat ca un agent cultural pentru publicul bibliofil a mijlocit întâlnirea spectaculoasă şi reconfortantă cu slova tipărită. Pentru viaţa intelectuală piteşteană, librăria cu bistro şi terasă dispărută în această iarnă a fost un experiment inedit.
Florin CHIVOCI
