Evadare din cotidian! Telefoane fără semnal! Niciun televizor sau aparat de radio prin preajmă! „Shut down” la computere sau tablete! Detaşare totală de stresul zilnic, de griji, de rutină! Aţi încercat vreodată un astfel de experiment? Noi, echipa ziarului „Argeşul”, ne-am bucurat de el şi la sfârşitul săptămânii trecute. Ba chiar l-am considerat un răsfăţ.

Nu-i un secret: de o astfel de relaxare ai parte doar la munte. Or, noi acolo am ajuns, urmând firul Dâmboviţei spre izvoare, minunându-ne de cheile sale superbe, dar parcă prea scurte, şi de Peştera de la Colţu Surpat, situată pe stânga, la 30 de metri deasupra drumului, în peretele calcaros, ajungând apoi la Barajul Sătic, de fapt un stăvilar înalt de vreo 15 metri, care creează un mic lac de acumulare tampon între Hidrocentrala Clăbucet şi cea de la Rucăr. De acolo, din Săticul de Sus, poţi ajunge, cum am făcut-o şi noi, după vreo 14 kilometri de drum forestier, la Barajul Pecineagu, străjuit de Munţii Piatra Craiului şi Iezer-Păpuşa.

Nu ne-am întâlnit cu ursul, deşi acolo, la Săticul de Sus, unde ne-am cazat, gazda ne spusese că el mai vine noaptea, din când în când. De fapt, nu animalul vine, el e de-al locului, e al pădurii, al muntelui. Noi, oamenii, venim peste el, uneori brutal, fiindcă vrem să împărţim cu el splendorile oferite generos de natură. Deci, n-am văzut ursul, deşi, alături de şeful nostru, o luam zilnic la pas, ori în sus, pe drumul şerpuit şi plin de praf, ori în jos, pe şoseaua asfaltată. Ne-am încărcat însă ochii şi sufletele cu imaginea Masivului Piatra Craiului, filtrat prin lumina blândă a după-amiezilor, cu verdele închis al pădurilor de nepătruns care cad pur şi simplu pe casele răsfirate într-un decor de poveste, cu priveliştea poienilor largi străjuite de perdele de brazi, pe care, ici-colo, păşteau oi sau vaci.

Vrând-nevrând, mental – gazetari fiind – ne-am notat „flash-uri” pentru viitoare subiecte: o femeie fără adăpost, recuperată de jandarmi la Pecineagu; patru ciclişti coborând din Braşov, prin Plaiul Foii şi Rudăriţa, şi căutând la Sătic o pensiune ca să înnopteze; oameni de toată isprava de la Hidrocentrală, care au scăpat de grija navetei, fiind cazaţi în condiţii optime în timpul săptămânii de lucru; starea proastă a drumului, mai ales la Podu Dâmboviţei ş.a.m.d.

Da, ne-au prins bine câteva zile la munte. Le-am petrecut, ca şi la redacţie, în echipă. Fiindcă – trebuie s-o spunem – la 30 de ani de existenţă a ziarului nostru, în ediţie nouă, pe care îi vom sărbători peste trei luni, noi cei de la „Argeşul” am rămas o echipă! E bucuria noastră pe care, iată, vrem s-o trăim şi cu dumneavoastră.

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio