Vasile Filipescu
Fiindcă m-am născut și mi-am trăit copilăria într-un ținut argeșean de poveste, la poale de munte, iar, mai apoi, sfătuit, încurajat și ajutat de oameni cu suflet mare, am pășit în meseria asta ”groaznic de frumoasă”. ”Îmbolnăvindu-mă”, iremediabil, de farmecul răspândit, în facultate, de profesorii noștri, numai unul și unul: Cotescu, Rădulescu, Moraru, Tudorache, Pelea, Saizescu și alții…
Am fost norocos, totodată, că în primii ani de carieră, am jucat acasă. Adică, la Pitești, la ”Davila”. Alături de actori cunoscuți, ca Ileana și Constantin Zărnescu, Ion și Ileana Focșa, Dem Niculescu, Florin Pretorian, Petre Dumitrescu ori Sorin Zavulovici. Care-au pus mereu deasupra orgoliului personal iubirea de scenă. Am muncit împreună peste cinci ani, acumulând inevitabil succese și experiență. A fost, de fapt, etapa pregătitoare pentru ”Naționalul” din București. Unde i-am prins ca directori sau regizori pe Beligan, Neagu, Săraru, Șerban, Micu, Mălaimare, Moldovan, Alexandru. Mihai Berechet, de exemplu, m-a distribuit în primul meu spectacol acolo. Când s-a redeschis sala mare, după incendiu. Cu toții făcându-mă să înțeleg că nu am voie să ratez. Iar dacă s-a întâmplat, totuși, să nu mă dau bătut, ci să mă străduiesc mai mult ca să izbândesc. De la ei păstrând cu tărie și-acum, la patru decenii de activitate, dragostea profundă pentru scândura scenei și lumina reflectoarelor…
Dar să ştiți, stimați cititori, că nu m-a părăsit norocul nici azi. Deoarece, în ”cârdășie” cu Eugen Cristea și Cristina Deleanu, cu Tudorel Filimon, Tomi Cristin, Florin Kevorkian, Daniel Nițoi, Jean Lemne (și nu doar cu ei), fac teatru în continuare. În variantă privată, de astă dată, prin eforturi financiare, regizorale, actoricești proprii. Promovăm cu precădere texte clasice de calitate, fără a le altera cumva de dragul modei și al încasărilor. Să ne-ajute Dumnezeu să rezistăm, ca să bucurăm mai tare publicul iubitor al acestei arte minunate. Încheind, necesar, c-o urare colegială și pentru cei care tocmai bat la porțile ei: mult, mult noroc!
Vasile Filipescu
