„Caut loc de munk (sic!). Dau şi cu mătura. Mă ajută cineva?” Acest comentariu a fost făcut recent pe Facebook la un articol al nostru intitulat „Ion I.C. Brătianu, regele neîncoronat al României”. Strigăt de ajutor? Un mişto ieftin? Sau doar o prostie?

Nu ştiu cât de sincer este respectivul cititor, dar el exprimă cum nu se poate mai bine vremurile pe care le trăim. E posibil să nu fi auzit vreodată de Ionel Brătianu – câţi nu sunt, din păcate, într-o astfel de postură! – ori să nu-i ardă de el acum când a rămas fără serviciu. Sau, din contră, poate că ştie exact cine a fost acest mare om de stat, dar a vrut să-i taxeze printr-un comentariu ironic pe cei de la PNL, care s-au dus să aprindă o lumânare la mormântul său de la Vila „Florica”, în loc să se ocupe de necazurile muritorilor de rând… 

Nici noi nu agreem festivismele, paradele patriotarde făcute în scop electoral. Ba chiar nu dăm doi bani pe unii liberali „de conjunctură” care-şi asociază numele cu personalităţi de marcă ale ţării, doar-doar or mai creşte în statură. De aici, însă, până la ura proliferată – şi alimentată permanent! – mai ales pe reţelele de socializare e cale lungă. E tragic ce se întâmplă! 

Adrian Miuţescu, liderul PNL Argeş, bolnav de Covid, a fost recent internat în stare gravă la „Matei Balş”, iar unii, pe Facebook – ce credeţi? – au primit vestea cu bucurie. La fel s-a întâmplat şi în cazul altor politicieni. Cât de jos am ajuns, ca neam, dacă jubilăm în faţa unor suferinţe?! Cât de mici putem fi dacă nici în preajma unor evenimente majore, cum ar fi Ziua Naţională, sau Unirea, nu ne putem stăvili ura?! 

Am crezut, ca şi alţii, că această criză sanitară generată de pandemie ne va da o lecţie: aceea de a fi uniţi mai mult ca niciodată în faţa pericolului, în faţa noului virus care ne-a adus atâta durere. Am crezut că, dincolo de interesele de partid, de multe ori meschine, ne vom vindeca de duşmănie, ne vom respecta unii pe alţii, ne vom ajuta reciproc. Măcar cu o vorbă, dacă nu cu fapta. Am crezut şi încă mai avem speranţe! Mai ales când vedem gesturile nobile ale unor semeni, cum a fost cel de ieri al jandarmului de la „112” care şi-a luat prietenii şi s-a dus să doneze sânge. 

De fapt, ce ne învaţă pandemia? Azi, în paginile ziarului, veţi găsi mai multe răspunsuri la această întrebare. Eu mă opresc la spusele unei mari doamne, Filofteia Pally: „Cred că am putea, cel puțin, să ne întoarcem gândul și sufletul, măcar o clipă, către momentele și personalitățile istorice care și-au sacrificat, fără ezitare, viața, energia, averea, în numele celui mai nobil ideal: România demnă, unitară, respectabilă”. Accentuăm: demnă, unitară şi respectabilă!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio