Interpelări în Parlament, promisiuni făcute la nivel înalt, grevă la Dacia, mitinguri, interpelări în Argeş, cu prilejul vizitelor unor demnitari, calcule, avertisment din partea oamenilor de afaceri şi al unor investitori străini – iată panoplia mijloacelor „de luptă” pentru a-i convinge pe guvernanţi de necesitatea construirii autostrăzii Piteşti – Sibiu.

S-au folosit, însă, toate metodele de temporizare: studii de fezabilitate incomplete, metodologii de pornire a licitaţiilor, noi studii de traseu ş.a.

Una peste alta, ministerului de specialitate, guvernelor şi Parlamentului li s-au înfăţişat fel de fel de argumente, inclusiv finanţare şi din partea U.E., dar nimeni n-a luat în serios argumentul suprem: această autostradă ar fi un obiectiv strategic de importanţă economică naţională.

Francezii de la Renault au adus în discuţie un argument economic foarte important: costurile per autoturism ar scădea dacă această cale rapidă de transport ar fi realizată. S-a adus în discuţie şi aşa-zisul transport de containere care s-ar fi făcut din Constanţa, prin România, spre Europa, ţara noastră devenind un centru de interes economic global; autostrada ar facilita accesul în Europa pentru acest gen de transport.

Degeaba! Linişte! Din când în când, câte o promisiune… Săptămâna trecută, o altă regiune a ţării, neglijată – Moldova – a organizat marşul automobilistic Iaşi – Bucureşti pentru a atrage atenţia că Autostrada A8 Iaşi – Tg. Mureş ar lega Moldova de Europa. În altă parte a ţării, despre care aflaţi de la TV că se circulă bară la bară, cere Autostrada Zăpezii, Braşov – Comarnic. Şi oltenii cer drum rapid pentru investitorul Ford… Concluzie: după atâţia ani, în care am fost tributari circulaţiei „cu căruţa”, s-a ajuns ca infrastructura României să nu mai facă faţă cerinţelor economice, sociale, turistice, cerinţelor unei ţări în dezvoltare.

Ajungem la nodul gordian. Bechtel ne-a construit 52 km cu… 27 milioane euro per kilometru!!! Un adevărat jaf! Premierul interimar Boiko Borisov se lăuda că Bulgaria construieşte un kilometru de autostradă cu un preţ „de câteva ori mai mic decât în România”. În 1989, Polonia n-avea autostrăzi. Azi are 2700 km! Într-un program de perspectivă – de care se ţine – 2014-2020 – Guvernul a alocat un buget de 37 miliarde euro (din care 27 miliarde sunt din partea U.E.) pentru infrastructură.

În România, o autostradă cu două benzi costă – per kilometru – 8,2 milioane euro; în Dubai, o autostradă cu 4 benzi – 8,9 milioane euro. Şi cum arată! Turiştii români au văzut; la Eurosport, turul Dubaiului (ciclism) ne-a prilejuit vizionarea unor locuri (investiţii) parcă din „O mie şi una de nopţi”, în mijlocul deşertului. În Serbia, un kilometru de autostradă – 5,3 milioane euro. De ce în România nu se poate? Pentru că – idee ce-şi face tot mai mult loc – politicienii noştri nu sunt patrioţi. Pentru că se fură cu acte! Cine? Este treaba D.N.A.-ului să pună degetul pe rană!

De la marele panseu al lui Băsescu, pe atunci ministru, cum că România n-are nevoie de autostrăzi, şi până azi, când interesele României se izbesc de un zid ce închide orice drum, lucrurile au evoluat: autostrăzile devin o prioritate naţională.

N-am nimic cu „Autostrada Zăpezii” – este şi ea o necesitate, dar autostrada Piteşti – Sibiu este o prioritate naţională! Nu-i exclud aici nici pe cei care au nevoie, ca de aer, de autostrada Iaşi – Tg. Mureş, pentru ieşirea în Europa. Acestea sunt priorităţile, nu parcuri în sate, stadioane fără echipe care să le justifice ş.a.m.d.

Zilele acestea s-a vorbit despre „trădare de ţară”. N-avem elemente să ne pronunţăm. În schimb, nesocotirea acestor obiective naţionale este cu adevărat trădare de ţară!

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio