Nu ştiu la alţii cum este, dar la noi minunile durează puţin, câteva zile, după care totul se acoperă cu un balon de linişte, de sub care nimic nu mai iese afară, adică în spaţiul public. „Minunea” şi-a făcut însă efectul: milioane şi milioane de vorbe au acoperit văzduhul social, ca un „trial balon” (balon de încercare), în fapt, o testare a opiniei publice. Aşa s-a întâmplat şi cu Parcul Naţional Munţii Făgăraş, moştenire de la Guvernul Cioloş, avizat şi de viceprim-ministrul de atunci Vasile Dâncu şi de ministrul Mediului Cristiana Paşca Palmer.
Trebuie spus, mai înainte, că România are deja 13 Parcuri Naţionale, adică o suprafaţă aproximativă de 317.500 ha. Acesta din urmă, din Munţii Făgăraş, ar acoperi, potrivit iniţiatorilor, vreo 200.000 ha, adică un perimetru cuprins între Valea Oltului la vest, văile Bârsei, Groşetului şi Dâmboviţei la est, Depresiunea Făgăraşului la nord şi cele ale Jiblei, Arefului, Brădetului şi Câmpulungului la sud.
Aici este vorba de trasee de creastă cu vârfurile montane, Transfăgărăşanul, Cetatea Poenari, lacurile de acumulare Vidraru şi Pecineagu, de un potenţial economic, turistic, de un areal deosebit, ca rezervor de apă, ca habitate naturale speciale, cu faună şi floră de mare interes european, de păduri virgine şi cvasivirgine, cum numai în România mai există.
De la apariţia Memorandumului, aprobat de Guvernul României, la 14 septembrie 2016, autorităţi locale şi Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România (FPPPR) au transmis puncte de vedere care reprezintă interesele comunităţilor locale în contradicţie cu cele ale Asociaţiei „Conservation Carpathia”, iniţiatoarea constituirii Parcului Naţional Munţii Făgăraş, prezentat drept „Yellowstone de România” şi „Yellowstone european”.
Sunt multe suspiciuni, pornind de la faptul că ONG-ul „Conservation Carpathia” este finanţat în principal de fundaţia lui Hansjorg Wyss, multimiliardar de origine elveţiană. De asemenea, suspiciunile sau, hai să le zicem mai aproape de realitate, întrebările vin şi de la faptul că membrii fondatori sunt: doi cetăţeni elveţieni, doi americani, un danez, trei britanici, doi germani şi un austriac; doar un român, Horaţiu Hanganu, folosit ca intermediar pentru retrocedări.
Oameni de afaceri argeşeni, Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Argeş, oficialităţi ale judeţului au reacţionat. Ce a urmat? Tăcere… „Argeşul”, apărând interesele comunităţii argeşene, a mai scris despre acest subiect şi a propus Guvernului, Consiliului Judeţean şi autorităţilor locale interesate (aflate în perimetrul propus ca Parc) iniţierea unei Consfătuiri pe ţară pe această temă. Ea ar fi lămuritoare în ceea ce priveşte armonizarea (sau, dimpotrivă, semnalarea multor discordanţe de interese) punctelor de vedere ale specialiştilor. Ne menţinem propunerea şi dorim să aflăm ce au de gând să întreprindă Consiliul Judeţean Argeş, instituţiile implicate, Camera de Comerţ.
Un astfel de proiect – ce antrenează o suprafaţă importantă a judeţului, destinul populaţiei din zonă – nu poate fi tratat cu tăcere!!! De aceea, am reluat subiectul.
