# Înotul românesc este pe… val. Alexandra Dobrin, tânără de 25 de ani legitimată la CSU Piteşti, a ajuns în fața unei performanțe uimitoare. Sportiva noastră este dublă campioană națională a României în proba de 100 metri spate și 100 metri fluture, la nivelul seniorilor.

Într- un interviu exclusiv, am aflat că talentata sportivă născută la Piteşti va reprezenta natația la viitoarea ediție ale Campionatelor Franței de la Rennes, spre finele lunii aprilie, iar mai apoi Campionatele Internaționale de la București.

1. Povestește-mi, te rog, încă din anii copilăriei tale, cum a început înotul sa-și pună amprenta în viața ta?!

Înotul a început să își pună cu adevărat amprenta în viața mea de la prima mea medalie de aur, însoțită  de titlul de „Campion Naţional”. Nici în acel moment nu cred că realizam concret ceea ce înseamnă , însă pentru mine victoria obținută m-a făcut să iau în serios înotul şi să mă dedic cu totul acestui sport.

2. Ai făcut sport de mic copil. E o pasiune care vine din familie? Sau pur și simplu talentul, și-a spus cuvântul?

Pasiunea legată de înot nu vine nicidecum din familie! Nici bunicii, nici părinții mei nu au fost înotători. Mama mea a practicat handbal, iar tatăl meu, baschet. Din păcate la vremea respectivă ramura sportului nu era atât de dezvoltată ca și acum, și nu au putut accesa la un nivel foarte înalt. In cazul meu, talentul și-a spus cuvântul.  Am prins și am dezvoltat foarte repede elemente tehnice care mi-au permis sa pot trece la un nivel superior al antrenamentelor, și asta la o vârstă destul de fragedă. Aveam 13 ani când am început să înot de două ori pe zi.

3. Ai vreun “ritual”,  înainte de competitiile sportive? Ce simţi când te afli în apă?

Înainte de competițiile majore, sau de obiectiv așa cum le spunem noi, am câteva ritualuri sau tabieturi pe care le respect cu sfințenie! Am de fiecare dată două costume de competiție la mine, în cazul în care se întâmplă să se agațe sau rupe vreunul din ele. Am și câteva preferate, unul albastru, primit de la tatăl meu (cred că îmi poartă mare noroc) și este și culoarea mea preferată. În rest, în special, nu mănânc cu cel puțin patru ore înainte de cursă, trebuie neapărat să dorm după masă înainte de finală și sa fiu lăsată singura câteva zeci de minute bune să mă pot concentra. Când intru în apă încerc sa fiu foarte atentă și sa îmi respect detaliile cursei cu exactitate, sunt foarte perfecționistă de fel.

4. Ce înseamnă o medalie de aur pentru un sportiv? Cu ce ai putea compara sentimentul pe care îl ai atunci?

O medalie de aur înseamnă încoronarea unei munci asidue și continue, iar aici vorbesc de câteva luni bune și mai ales de mii de ore de pregătire în apă dar și pe uscat. Ne antrenăm în medie 650 km pe o perioadă de 12 săptămâni, asta ca să reușim să facem o cursă perfectă. Uneori, și în cazul meu vorbesc, nu depășește 5 minute. Victoria în sine este puterea și elanul pe care ți-l administrezi singur, curajul de a munci și mai mult, și mai bine, şi mai puternic în următoarea perioadă de pregătire. Cel mai trist moment este când muncești poate înzecit decat ai făcut-o înainte , și totuși nu reușești să îți îmbunătățești propria performanță. Totul este ca un iceberg: ceea ce este sub apă nu se poate vedea cu ochiul liber, vârful este victoria. Sentimentul de campion este ca o adiere plăcută de vânt : te liniștește, te validează, te face fericit.

5. Spune-mi te rog, care a fost pentru tine cel mai amuzant moment din cariera ta de sportiv, care ți-a rămas întipărit in minte?

Cred că cel mai amuzant mi s-a părut cand eram la Balcaniadă și mi s-a rupt costumul fix înainte de probă…acum mi se pare foarte amuzant pentru că mă consumam din orice, însă atunci cred că plângeam din cauza panicii! Pentru noi înotătorii, acesta este un lucru foarte jenant, şi cred că toți avem această teamă.

6. Înainte sa fii campion la înot, trebuie sa fii campion la răbdare?!

Trebuie să fii foaaaaarte campion la… răbdare !!! Pregătirea implică multă suferință și durere fizică, la rezultate mai puțin bune, la oboseală.

7. Bănuiesc că înaintea fiecărui sezon îţi stabileşti câte un obiectiv. Pentru acest an ce ţi-ai propus?

Pentru acest sezon îmi propusesem sa îndeplinesc baremul pentru Jocurile Mondiale Universitare de la Napoli, din 3-13 iulie 2019. Acest lucru l-am reușit încă din data de 3 februarie, însă din pacate regulile de organizare s-au modificat și nu mai pot participa. Am fost tristă la aflarea veștii dar campionatele merg mai departe și poate voi reuși si mai mult de atât. Sunt fericită pentru ca am reușit să cobor sub barem, ceea ce înseamnă că la proba mea de obiectiv, fie 400m mixt, am un nivel internațional bun. Una peste alta mă bucur de succesul din cadrul Campionatelor Naționale de Primăvară de la Bacau : un titlu de campioana nationala, 2 medalii de argint şi 2 de bronz plus medalii cu stafetele, alaturi de colegii mei de la echipa CSU Piteşti. În curând voi participa în cadrul Campionatelor Franței de la Rennes, spre finele lunii aprilie, apoi Campionatele Internaționale de la București, 09-12 mai. Aștept cu nerăbdare aceste campionate de final de sezon, sa văd unde ma situez și care este rodul muncii mele. Am fost susținută și pregatita de oameni extraordinari : preparatorul meu fizic Paul Iacovu , dl.Mugur Tomescu si doamna Covic Angelica, ma susțin necondiționat.

8. Ce faci în puținele zile libere pe care le ai? Cum îți petreci timpul liber?

In puținele zile libere pe care le am îmi place sa îmi petrec timpul cu familia și prietenii, să merg la plimbare și să stau la aer curat.

9.Pentru final, vreau sa-mi spui dacă ai vreun citat preferat al unui sportiv care te motivează.

De fel, sunt o persoană foarte ambițioasă, niciodată nu mă abat de la obiectivul pe care mi l-am propus, și chiar daca uneori mă descurajez, încerc să mă redresez cât mai repede posibil și să reușesc ceea ce mi-am propus. Citatul meu preferat este : „Cu cât este mai strânsă lupta, cu atât este mai mare victoria!” Aș vrea să mulțumesc cu această ocazie, clubului meu CSU Pitești, antrenorilor mei, familiei, prietenilor, și mai ales sponsorilor care au facut posibil cantonamentul din Cipru, precompetiţional, și tuturor condițiilor de pregătire care mi-au fost oferite!

Adela GUBAVU