Pe măsură ce se apropie alegerile generale, în special din partea stângă a eşichierului politic este reluată, din patru în patru ani, o temă mincinoasă: aceea că rezultatul scrutinului local se va oglindi şi în cel parlamentar. Or, din 1992 încoace, de la izbânda „pe toate fronturile” a regimului Ion Iliescu, aşa ceva nu s-a mai întâmplat.
Chiar dacă social-democraţii au câştigat detaşat „localele”, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, şi anul acesta în Argeş, asta nu înseamnă că la iarnă procentul obţinut de ei va fi unul asemănător. De ce? În primul rând, pentru că în vară au fost votaţi oameni, adică primari şi consilieri pe care lumea îi cunoaşte sau măcar a auzit de ei, iar la parlamentare vor fi votate partide, mai exact nişte liste politice, alcătuite după interese care, de cele mai multe ori, nu ţin cont şi de interesele cetăţeanului.
În decembrie, procentele la „generale” vor fi echilibrate – sau îmi place să cred că se va întâmpla asta – şi prin prisma faptului că oamenii de la oraş sunt mai implicaţi în viaţa publică, încep să înţeleagă mai bine ce se întâmplă în jurul lor. Ei ar trebui să-şi dea seama, dacă n-au făcut-o până acum, că această clasă politică rezultată din „metamorfoza” vechii nomenclaturi a devalizat avuţia naţională, a vândut-o pe nimic, a generat sărăcie.
Scriu aceste rânduri în speranţa că actualele forţe politice vor avea maturitatea de a-şi alcătui listele de candidaţi cu oameni adevăraţi, nu cu personaje fără chip, cum de multe ori s-a întâmplat la noi. Nu cu forme fără fond! În mandatul care în curând se încheie, am avut – vă reamintim! – 17 aleşi să ne reprezinte la Senat şi la Cameră. Pe câţi dintre ei îi cunoaşteţi? Câţi dintre ei se pot lăuda că au făcut ceva pentru Argeş? Or fi doi-trei? Sau poate cinci? Dar restul? Adică un Elie, o Jenică, un Dănuţ, un… Duvăzică? Parlamentul – cum spunea deunăzi un lider liberal din Piteşti – nu e pensiunea „Trei Brazi”, nu e piscină cu şezlonguri, unde politicienii sunt trimişi la relaxare. Este instituţia supremă a democraţiei noastre, unica autoritate legiuitoare a ţării.
Avem, deci, nevoie de oameni capabili în Parlament, în Guvern, peste tot. Avem nevoie de modele adevărate, de vizionari, la care să ne raportăm, fiindcă mulţi şi-au cam pierdut busola. Sociologii spun că un popor – ca şi un om – se identifică prin imaginea pe care o are asupra lui însuşi. Or, imaginea actuală este, din păcate, aceea de hoţ, de corupt, de leneş şi aşa mai departe. Putem schimba acest lucru şi trebuie s-o facem. Altfel, suntem pierduţi.
Gabriel LIXANDRU
2 Comentarii
Dan
Exista o genetica simpla a naturii care functioneaza exemplar inclusiv la homo sapiens si oricat ar parea de ciudat, si la Pitesti… Natura nu numai ca nu face salturi, dar corecteaza erorile unui antisistem propovaduit de ticalosia perversa a politicii din care mai sare cate o aschie in Parlament. In opinia mea, ceea ce Argesul a trimis la guvernare reprezinta scursurile derivate din ceea ce alegatorii au preferat. Practic, oricata urma de optimism ar exista in cuvintele dumneavoastra, cursul spre catacombele cimitirului sunt imposibil de oprit. Este in logica bunului simt sa acceptam toti ca orice tresarire de viata apare sub umbra mustelor care au pus stapanire pe cadavrul judetului Arges. Carcasa trebuie inhumata iar zona securizata pentru ca molima rosie sa nu se intinda si prin vecinatati. Experimentul a reusit la scara mica fara sa fie nevoie de ,,repetitia,, lui Maduro in Venezuela ,,evoluata,, din charma lui Hugo Chavez. Ne place sau nu, semintele rosii au scobit carnea unui judet mandru transformandul intr-un ciur care seamana a invazie de muste columbace. Peticit si cu mandria terfelita, Argesul a iesit din scena tacut , cu rani supurande mustind a puroi si care cred ca merita macar acum la ceas de sarbatoare a ARGESULUI SI MUSCELULUI sa fie inhumat crestineste. Orice ati scrie, cei care mai cred in impaierea fazanului au o formulare de epitaf… Judetul Arges nu mai are semne vitale inca de vreun sfert de secol, iar activitatea cerebrala a Pitestiului a fost sistata o clipa mai tarziu. De ce nu indrazniti voi ca jurnalisti sa pronuntati decesul si sa inmormantati cum se cuvine un corp chinuit de flagelul prostiei nude? Elie, Jenica, Duvazica sau Danut nu sunt decat viermii care s-au hranit din cadavrul unei adunaturi la pomana spunand lumii ca este doar un priveghi. Ca sa inteleaga si ceilalti, treaba asta suna cam asa: Un virus rosu-infect ataca un corp sanatos si il duce la agonie. Boala cucereste fiecare celula si intr-un final crapa odata cu ceea ce a infectat.
Gabriel Lixandru
Cu scuzele de rigoare pentru intarziere, va multumesc pentru comentariu, d-le Dan. Apreciez in mod deosebit expresia „impaierea fazanului”, pe care, probabil, o voi prelua intr-unul dintre viitoarele articole.