Cuvintele sunt ca oamenii: se nasc, trăiesc şi dispar! Semnificaţia lor rămâne doar în memoria dicţionarelor cu înţelesuri apuse… „Aldămaş” („adălmaş”), de exemplu, înseamnă „băutura (şi mâncarea) oferită de cineva după încheierea unei tranzacţii” şi avea o întreagă filozofie în viaţa înaintaşilor noştri întrucât nicio înţelegere umană nu se încheia fără aldămaş. Cuvântul reprezenta chintesenţa socializării comerciale, iar cine dădea aldămaşul se considera câştigătorul afacerii. Azi, cuvântul „aldămaş” a dispărut, fiind înlocuit de paragrafe înşelătoare, de negocieri necinstite, de păcălire sau de… ţeapă, de mită sau şpagă. Hai noroc pe ţeapă să-i întorc pe toţi şmecherii din stoc!…

Gheorghe FRANGULEA

Distribuie pe Facebook