Congresul PSD a stârnit în spaţiul public o mare emulaţie politică. Temele, bătute până atunci, între care personalizarea unei instituţii de stat cu numele Codruţei Kovesi, pălesc faţă de dezbaterile legate de Putere-Opoziţie, viitoarele alegeri prezidenţiale, starea internă a celui mai mare partid de pe eşichierul politic românesc, starea naţiei, perspectivele economice ale României, locul acesteia în învolburata politică internaţională ş.a. Nu surprind, cred, deloc, dacă nu voi detalia în legătură cu temele enumerate şi mă voi referi la feminism.
Au trecut acele vremuri când această mişcare pleda, pe drept cuvânt, pentru tratament egal între bărbaţi şi femei, pentru drepturi fundamentale care le erau refuzate acestora. Societăţile democratice şi nu numai au pus de acord, fie şi numai în parte, evoluţiile politice, sociale, economice cu rolul femeii în comunităţi. Aşadar, de la dreptul de vot, la celelalte privind implicarea femeii în politică, în economie, în toate politicile urmărite prin proiecte de ţară, evoluţia feminismului a confirmat abdicarea prejudecăţilor, a tabuurilor, a „tiraniei”… masculinităţii.
PSD a atras atenţia mai demult, dar la Congres mai apăsat, asupra temei, adică asupra resurselor feminine pentru politica unui partid. Se vorbeşte chiar de preocuparea manifestă de a păstra un echilibru între numărul bărbaţilor şi femeilor în funcţiile decidente.
Nu-i nimic rău în această preocupare, dacă ea este dublată de grija – obligatorie – ca promovarea să fie acoperită de competenţă profesională.
De-a lungul timpului, femei celebre s-au impus în treburile statelor, ocupând chiar primele funcţii de răspundere.
„Doamna de fier”- Margaret Thathcher, Golda Meir, Indira Gandhi, Benazir Bhutto, Isabel Peron – şi lista este lungă – au lăsat în urmă modele de acţiune în slujba statelor respective. Astăzi, Angela Merkel s-a impus nu numai ca politicianul nr 1 al Germaniei, ci şi ca unii dintre pilonii de nădejde ai UE.
Şi la noi, istoria şi politica ne aduc nume prestigioase, impuse atât în vremuri de pace, cât şi în cele de conflicte armate. Şi aici lista este lungă.
PSD a inaugurat promovarea femeii în funcţia de prim-ministru şi a întărit-o prin a-i acorda şi a doua funcţie în partidul de guvernământ.
Feminismul a avut şi are „activiste” renumite. Printre altele, mă gândesc la scriitoarea Simone de Beauvoir care a impus sintagma „Al doilea sex”, roman cu mare vâlvă în epocă, pe atât de controversat, pe cât de actual. Simone de Beauvoir, după ce arată amănunţit specificitatea fiziologică a femeii, pledează pentru cultura feminităţii, „cu aceleaşi cerinţe şi aceleaşi onoruri”.
Este evident că starea „de tranşee” a politicii româneşti va aduce temei – promovarea femeii – nuanţe numeroase, mai ales sub unghiul Putere-Opoziţie.
17 Comentarii
Goargăș
Da, promovare dar strict pe competență! A procedat așa Băsescu? Se jură Dragnea că a respectat criteriul respectiv? Dar ceilalți politicieni? P.S. Penibilă și total nepotrivită „promovarea” iubitei necoapte a puriului președinte al PSD. La fel de penibil cerșitul confirmării vocale a funcției sale. P.P.S. Sunt apartinic, dar, deși am o profesie liberală, mă regăsesc într-un fel în principiile mai „omenoase” ale stângii. Cred că mi-a trecut, vorba lui Țuțea.
Anonim
D-le prof. „de română şi latină”,Traian Ulmeanu(Et in Arcadia ego),
prin latura ei epică, perioada culturală de mass-media „virtuală”, dar şi economică, socială, politică pe care românii o trăiesc „REAL” de aprox. trei decenii, cu „întâmplări” şi „personaje”de o „alienare morală” demnă de romanele lui Turgheniev („Un cuib de nobili”; „Părinți şi copii”) sau Maupassant („Bel-Ami”), lasă „dâre groase”în „mentalul colectiv”românesc şi parcă ar fi o „COPIÈ originală”(sic!) a deceniilor 1850-80 din Rusia sau Franța !
Evident, cu „adaosurile şi minusurile” tehnologiei informaționale „on line”ale „EPOCII actuale”.
În ciuda acestor @ ; # ; . ro etc., OAMENII se „CONSUMĂ” însă …”LA FEL” !
Anonim
P.S. pentru unele „aspirante” într-ale Jurnalismului , „on line” : expresia latinească „Et in Arcadia ego” se taduce…”Even in Arcady, there on I „.
Delia Dumitricā
Fārā aspiratii speciale: „Ego sum.” sau „Ego eram.” ??? Nu vreau sa imprumut ghilimele, dar, de data asta, chiar era nevoie de ele. Multumesc, maestre intr-ale artei!
Anonim
Divagați monșerilor…la obiect, vă rugăm!
Anonim
AŞA e !…”tot cetitoriù” are ,la orice vârstă , „mijloacele” lui de as pune în valoare atât pe „maestru” cât şi pe „gospodar”…De exemplu, , vorba lui ARGHEZI , dacă îi spui „Maestre”,”Mişu”, parcă …e altul (şi îl ascultă şi pe Papaiani)!
Anonim
Cam încifrat…
Anonim
Da, domnu’ „Georgică”, că văd că ai rămas cum te stiam eu …”la ora de… Logică”! … Îți mai aduci aminte cum „adormeai”, acolo ,”în banca’a treia , rându’ de la geam!”.
Desigur , „copilu’ din tine”! …Ti-a „crescut”…doar POFTA…de „somon” şi pt.”produsele” lui !
În acest „sens”, tu rămâi „Maestrul” meu !
Anonim
D-na Delià, chiar dacă aspirațiile dvs.nu mai sunt ca altă dată („în trecut”!)…SPECIALE ,vorba colegului de bancă , Georgică/L.Blaga, …vă exprimați cam „criptic” şi se pare că nu prea vă amintiți nici de alt „coleg” , DESCARTES(de la „altă” Echipă sau „Colectiv de cercetare/”decapare” ?!!). EL scria , NU ” ego sum”, şi nici „ego eram” , ci „eRgo sum” şi „eRgo DEUS EST”!…Èeee…! ,” no matter” !,…tot aia”!…că „mulți văd, PUȚINI pricep” !…Vorba „ziaristului” Lucian BLAGA,…”fi-ti, dom’ne , mai…”FANICI” !
Delia Dumitrica
Ati vazut, sper , ghilimelele… Puteti sa incepeti sa presupuneti ca „ergo cogito”… E greu? Am avut un profesor de logica/pedagogie/psihologie la fel, poate , de bun ca d-voastra. Deh! Descartes āsta… Stiti, ma intreb, de ce un emerit ca d-voastra foloseste atât de mult ghilimele? Poate o sa-mi spuneti ca din modestie, fiindca nu vreti sa va insusiti cuvintele altora (mari de tot). Totusi, stilul e persoana insasi, nu-i asa ?
Anonim
D-le Traian, îmi pare rău, dar nici eu nu credeam că cititorii cotidianului „Argeşul” de mai ieri ,”până de curând”, cu zecile de mii, s-au „mutat”(iertați-mă!) fie „lângă Stadionul lui Nicolae Dobrin, fie pe alte „meleaguri”, bătute de „prințul cu ochii …de 2(două) prune albastre” cu „driblinguri” ,”fente”, dar şi multe „boabe”…lăsate „in…poarta” lor, sau poate şi-au schimbat aşa mult „gusturile”încât să prefere „scurte şi groase”, fără „ghilimele” ,ca ale altora…”mai de la VĂLCEÀ” ! Deşi Dictonul latin spune altfel , poate trebuie azi şi „de gustibus…DISPUTANDUM”! deoarece „Consumul excesiv de …Scurte & GROASE dăunează , ba chiar UCIDE „.
Delia Dumitrica
In sfarsit , ati inteles tot ce am spus. Dar PE DOS . Am tot sperat ca urmariti ideea, dar ati abandonat-o inainte sa o cunoasteti. Din contra, sunteti pe contrasens, chiar pe contrasens; riscam sa ne lovim pt. expresii licentioase. Ca sa fiu mai clara: m-am referit là cele doua acceptiuni din arta referitor la Arcadia (sum; eram; aici am adaugat pronumele personal de pers. I, singular, nu ca sa -l citez pe Descartes, ci , tocmai , ca sa ma refer la persoana mea, cand vorbeam despre aspiratii din trecut, imperfect/ prezent). Retineti ca nu am avut nici cea mai mica intentie sa fiu ofensiva, din contra , apreciez persoanele culte, chiar foarte culte si , cu siguranta, îi respect pe cei de ar putea sa-mi fie parinti , ca varsta. As vrea sa aveti si d-voastra o atitudine adecvata pt. cineva ce v-ar putea fi eleva/studenta/fiica. In consecinta, treaba cu gusturile pt. „mici si groase ” nu-si are locul(parol!) in discutia cu mine. Puteti sa va inrositi la obraz, aveti dreptul, chiar datoria. Retineti ca v-o spun cu tot respectul, farà urma de gluma.
Goargăș
Absurdul este o formă a ratării sublimului (Nichita Stănescu). Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var? (George Topârceanu). Nu vă înghesuiți, tovarăși, este semne și ghilimele să dăm la tot cartieru’ (Goargăș)
Anonim
„Le style est l’homme (lui) meme”, când scria acest gând (al său, dar „al epocii sale” ,sec. XVIII), Georges-Louis Leclerc de Buffon (matematician, filosof, eseist, dar şi baron), -în nici un caz Gianluigi-fotbalistul ,mult mai cunoscut ,de către cei cu „profesii liberale”(ex. ,”datul …cu var”,…la Nămăieşti, la „îndemnul primarului”!)…
Dar, „revenons à nos moutons”,…d-na Delia, şi pe noi trebuie să ne preocupe, când vine vorba de ACȚIUNE, „in primă instanță „, COȚINUTUL,şi apoi FORMA, pe care trebuie să o respectăm şi s-o „şlefuim”, inclusiv ARTISTIC ,pentru a putea exclama ,la sfârşit, (ca cei antici , din ATENA ), „Tii kalos”!!!…
Goargăș
Ce bine e să nu fi „filosof”, nu te doare capul, nene, eșt limpede la minte…
Goargăș
…ești…
Anonim
6 5 4 . Propozițiile mele explică lucrurile în aşa fel încât cel care le înțelege le recunoaşte la sfârşit ca absurde , dacă prin intermediul lor-pe baza lor- a reuşitsă le depăşească ( El trebuie , ca să spunem aşa , să arunce scara pe care s-a urcat).
Trebuie să depăsească aceste propoziții , apoi vede lumea corect.
7. Despre care ce nu se poate vorbi , trebuie să se tacă.
Ludwig WITTGENTEIN- „Tratatatul logico-filosofic”