# Sistemele de irigații s-au dus pe apa sâmbetei, cele mai mici subvenții din UE, echipamentele moderne… un vis!
Agricultura în Argeş, ca de altfel în toată România, încă depinde mult de vrerea bunului Dumnezeu. Dacă dă de sus, cum se spune, se fac producţii bune cu care se laudă guvernanţii. Dacă nu, fluierăm a pagubă. Însă suntem la pământ cu sistemele de irigaţii, subvenţiile sunt cele mai mici din UE, iar dotarea cu echipamente moderne este încă un vis pentru mulţi argeşeni.
Multe ferme, dar mici
Nu e de mirare că stăm destul de rău cu agricultura, deşi ne lăudăm că de vreo doi ani suntem primii în Europa ba la producţii de porumb, ba la floarea-soarelui, ba la mai ştim noi. Sunt rezultate conjuncturale. În fapt, gradul de fărâmiţare a exploataţiilor agricole este atât de mare, încât numai în Argeş sunt peste 20.000 de „fermieri” care, de fapt, sunt oameni care muncesc în gospodăriile proprii. Nu mai vorbim despre faptul că gradul de îmbătrânire a populaţiei în mediul rural este din ce în ce mai mare, iar cei care se ocupă de agricultură sunt din ce în ce mai puţini.
Producţie
Dacă analizăm datele furnizate de Direcţia de Statistică privind producţia agricolă pe diferite culturi în ultimii 3 ani, observăm că obţinem un grafic cu „un clopot al lui Gauss” aproape perfect. Altfel spus, în 2016 au fost producţii mai mici, în 2017 mai mari, iar în 2018 din nou tendinţa a fost de scădere. Aşa am plecat în 2016 de la o producţie de 136.318 tone de grâu, am ajuns la 188.726 tone în 2017 şi am coborât la 149.807 tone anul trecut. La ovăz, aceeaşi poveste: de la 9.149 de tone în 2016 am ajuns la 15.165 de tone în 2017 şi la 13.709 în 2018. La mazăre boabe idem: plecăm de la 94 de tone, ajungem la 650 de tone şi coborâm la 174 de tone anul trecut. Şi exemplele pot continua. Dacă nu e un cadru stabil de dezvoltare, este firesc să avem, aşadar, astfel de sinusoide în producţie…
Animale
Animalele sălbatice – în special urşii, porcii mistreţi şi lupii, dar în ultima vreme şi şacalii! – provoacă mari pagube în gospodăriile argeşenilor şi sunt un real pericol din cauza înmulţirii necontrolate. Dar dacă animalele sălbatice – protejate sau nu de lege, dar mai ales cele protejate – se înmulţesc într-un ritm ameţitor, oare cum stăm cu efectivele de animale domestice în Argeş? Dintr-o analiză statistică pe trei ani rezultă că în Argeş s-au mărit efectivele de oi, capre, păsări şi familiile de albine, dar au scăzut efectivele de bovine, porcine şi cabaline. Avem acum în judeţul Argeş circa 2,7 milioane de păsări de curte, circa 213.000 oi, 37.000 de capre şi 56.248 de familii de albine. Cea mai interesantă creştere o avem la familiile de albine, de la 38.218 în urmă cu trei ani la peste 56.000 în prezent. În ceea ce priveşte bovinele, numărul acestora s-a redus de la 63.516 la 60.166, porcii au ajuns la un efectiv de 175.462 faţă de 190.000 acum trei ani, iar numărul cailor a scăzut de la 13.804 la 12.394.
Ce şi cât producem?
Date interesante avem şi la producţia de carne, lapte, ouă şi miere. Vedem că producţia totală de carne în Argeş a crescut la 28.013 tone faţă de 27.939, în special pe fondul sacrificării mai multor porci. La producţia de lapte de vacă şi de bivoliţă stăm rău: de la 1.437 mii de hetolitri am ajuns la 1.263 de mii de hectolitri. Şi la producţia de lână am regresat, de la 588 tone la 510 tone, ba chiar şi la ouă – am scăzut de la 200 milioane la 197 milioane de bucăţi. În fine, în vreme ce numărul familiilor de albine a crescut, producţia de miere a scăzut de la 772 tone la 648 de tone în prezent.
