„Şcoala după şcoală” sau, cum este cunoscută, „After school” a devenit o necesitate. Este răspunsul la o cerinţă socială. În multe situaţii, ambii părinţi muncesc, sunt ocupaţi, iar copilul lor termină orele (ne referim la cei mici) şi ar trebui să plece acasă. „Cheia de gât” este o sintagmă pe care aţi auzit-o adesea – este şi ea o realilitate – şi se referă la copiii care îşi deschid singuri casa /apartamentul şi-şi aşteaptă părinţii. Aceştia vin, de obicei, după ora 17.

Câteva ore, şi copilul, şi părinţii „înroşesc” telefonul: „ai închis bine uşa?”; „nu umbla la aragaz!”; „n-ai nevoie de nicio priză!”; „vezi că ai ceva în frigider până venim noi”; „nu deschide nimănui, indiferent de unde spune că este!”; „hai, că venim acasă, mai ai puţină răbdare!”; „poţi să-ţi faci temele?”; odihneşte-te şi pe urmă lucrează!” etc. Dar ce nu-i spun copilului părinţii îngrijoraţi?

S-a găsit o formulă prin care şcoala însăşi să vină în întâmpinarea părinţilor: acest „after school”. Copilul rămâne în şcoală. Cineva – personal didactic – are grijă de el. Se rezolvă şi problema mesei calde, la cantina şcolii sau prin cathering. Se rezolvă şi cu „ieşirea copilului la aer” şi, mai ales, se rezolvă problema temelor. Nu în toate familiile are cine să se ocupe de copii!

Ca urmare, terminologia didactică /educaţională a câştigat noi termeni: „învăţare remedială” şi „accelerare a învăţării”. Ambele cu „doamna” sau cu „domnul” de la clasă, persoane care, în condiţiile legii, acceptă un volum de muncă suplimentar (deloc neglijabil şi sub aspect fizic, şi sub aspect psihic) pentru o sumă de bani convenită prin contract cu părinţii.

Atunci când aceştia ajung acasă, copilul lor a mâncat, s-a jucat (activităţi recreative), a învăţat, a înţeles mai bine tema şi părinţii sunt mulţumiţi: au rezolvat nu numai securitatea copilului lor – mic şcolar – ci şi rezolvarea temelor, ca bază a unei continuităţi educative şcolare.

„After school” nu mai este o modă pe care o introduseseră, revoluţionar, „afterurile” private, ci o necesitate a zilelor noastre.

Dinspre Ministerul Educaţiei se aude o veste cum că aceste „after school” nu vor mai funcţiona în şcoli. Nu discutăm aici despre cadrul legal riguros care trebuie realizat (cu toate consecinţele, inclusiv în relaţia cu bugetul de stat…), ci despre această măsură socială care trebuie să continue, ca răspuns la o realitate. Or, Ministerul nu credem că poate să întoarcă spatele acestei realităţi.

În Piteşti funcţionează foarte bine la câteva şcoli. Ca să nu mai vorbim despre „afterurile” private. Problemele apar la condiţiile sanitare şi la costurile care trebuie suportate de părinţi.

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio