Recent, Marea Britanie a funcţionat 24 de ore doar pe baza energiei furnizată de turbine eoliene şi de parcurile fotovoltaice, fără a se face apel la sistemul energetic naţional. La noi au apărut programul Casa Verde şi Casa Verde Plus, la care puţini oameni au avut acces din cauza stufoşeniei de acte solicitate de Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM).
Casa Verde şi firmele şmechere
Flavius Iliescu, managerul unei firme din Piteşti care de peste 10 ani activează în domeniul energiilor regenerabile, a vrut să intre în aceste programe. A renunţat, fiindcă şi-a dat seama că nu e ceva serios, întrucât fiecare judeţ avea atribuit un anumit număr de locuri, 3.000 în cazul Argeşului pentru o singură sesiune care se închidea într-o singură zi. Aşa au apărut şi aici firmele şmechere, ca să zicem aşa, care racolau clienţi pe bani proprii, urmând ca decontul să se facă în momentul aprobării dosarului la finanţare. Firmele cumpărau sisteme presurizate cu 1.000 de lei bucata, neperformante, dar tăiau chitanţe şi facturi pentru 6.000 de lei cât se deconta prin program. Deci apărea un adaos de 500% şi ca să nu bată la ochi, se făceau transferuri pe alte firme, fiindcă facturarea cu TVA trebuia închisă cumva, astfel creîndu-se un circuit evazionist.
AFM, o invenţie românească
Deşi obiectivul principal de activitate este protecţia mediului, ministerul, prin AFM, a atacat tocmai firmele din domeniul energiilor regenerabile. „Este vorba despre o aritmetică simplă, pe care parlamentarii români nu o cunosc. Ei votează legi fără să analizeze efectele din piaţă, astăzi catastrofale în ceea ce priveşte legislaţia din Ministerul Mediului. Mă refer în special la modul în care s-a înţeles să aplice Directiva 19/2012 a UE privind gestionarea şi reciclarea deşeurilor, în special al echipamentelor electrice şi electronice, aşa-numitele DEE-uri. Totul pleacă de la Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM), care este o invenţie pur românească fiindcă o asemenea instituţie nu există în niciun alt stat european, care nu şi-a exercitat rolul activ de control la cei care încalcă legea. Reprezentanţii săi vin pe capul nostru, al micilor întreprinzători, care muncim efectiv cu braţele, nu trăim din tăiat facturi pentru servicii inventate sub oblăduirea statului. Deşi declară că suntem parteneri în tot felul de programe, AFM de fapt se foloseşte de firmele noastre, fiindcă nimic nu este adevărat”, ne-a declarat Flavius Iliescu.
Panourile fotovoltaice, sursă de energie verde
Una zice directiva, alta s-a înţeles
Revenind la Directiva 19/2012 referitoare la gestionarea deşeurilor, acolo se precizează că sancţiunile pentru generatorii de deşeuri trebuie stabilite proporţional. Ei bine, cei de la AFM au înţeles precum… cucu-n gură şi au introdus sancţionarea într-o aşa-zisă contribuţie şi pentru deşeurile rezultate din activitatea de import, care e de 2 lei la echipamente şi de 4 lei dacă nu ai completat declaraţia de deşeuri. Şi uite aşa, deşi sunt la zi cu plata tuturor obligaţiilor către stat, firme precum cea a lui Flavius Iliescu riscă să fie datoare pentru lucruri care nu au nimic a face cu directiva, întrucât nu au obligaţia să strângă DEE-uri. În Germania, spre exemplu, preţul practicat de OTR este cu 257% mai mic faţă de România şi cu 1.300% faţă de AFM.
Contracte obligatorii
„Aşa se face că AFM te obligă să apelezi la nişte firme specializate în colectare. Conform legislaţiei în vigoare din România, toate companiile producătoare sau importatoare au obligaţia de a ţine evidenţa ambalajelor. Astfel, atât importatorii de produse ambalate, cât şi producătorii de ambalaje de desfacere au la dispoziţie două metode de a se conforma dispozitiilor legale ce revin protecţiei mediului: prin transfer de responsabilitate către o Organizaţie de Transfer de Responsabilitate (OTR), licenţiată, sau individual, prin gestionarea deşeurilor de ambalaje rezultate de la ambalajele proprii. OTR preia deşeurile în numele tău şi le reciclează. Problema e că, în 2016, 80% din aceste OTR au intrat în atenţia DNA. Noi am declarat deşeurile, dar cu ce OTR să lucrăm? Şi dacă respectiva OTR nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul pentru care noi plătim, vin cei de la AFM şi te taxează. OTR-urile au format un fel de cartel, în sensul că se practică preţuri în zig-zag, statul îţi ia mai mult decât ai profit şi există un risc foarte mare ca acel OTR să intre în insolvenţă”, afirma Flavius Iliescu.
Piaţa, împărţită
O altă problemă cu care se confruntă dezvoltatorii sistemelor de energii regenerabile este că OTR-urile şi-au împărţit piaţa ca să nu se calce pe bătături, cum se zice. Cel mai probabil ele vor dispărea, fiindcă în 2020 nu vor putea să ajungă la procentul de reciclare de 60% stabilit de UE faţă de 47% cât e acum. Sunt OTR-uri care au încasat bani fără să presteze vreun serviciu, profitând tocmai de brambureala din legislaţie, care le favorizează. Ca să nu mai spunem că pe site-ul AFM există listă cu peste 2.500 firme generatoare de DEE-uri dar la Registrul Comerţului apar 15.000 de importatori.
Afacerile cu deşeuri, înfloritoare
„O directivă europeană transpusă prost în România distorsionează aritmetica simplă în sensul că pe lângă sancţiuni, AFM a introdus şi acea contribuţie ilogică şi nefundamentată. Dându-li-se valoare deşeurilor electrice/electronice, afacerile cu acestea au devenit dintr-o dată atractive şi înfloritoare. Situaţia în care ne aflăm la acest moment este critică. O soluţie ar fi desfiinţare AFM, anularea acelor aşa-zise contribuţii de 4 lei/kg de deşeu, care n-au nicio legătură cu realitatea, şi trecerea activităţii direct sub autoritatea Ministerului Mediului, aşa cum este în orice stat civilizat. Ar mai fi o soluţie, şi anume aceea de a ne muta afacerile în altă ţară, unde energiile regenerabile chiar constituie o preocupare prioritară pentru statul respectiv, iar firmele de profil încurajate, nu distruse, aşa cum se întâmplă la noi”, a declarat cu năduf Flavius Iliescu.
