Afaceristă la 27 de ani, cu două localuri „trăsnet” în buricul Piteştiului! Brand Lavinia.

Creativitatea şi comunicarea – două elemente care se întrepătrund în HoReCa. Creativul, adică artistul tăcut, visător, care lucrează la o pictură, la o schiţă sau o piesă muzicală, şi „comunicatorul” – omul de vânzări, specialistul motivaţional, mereu prezent într-o discuţie cu un client sau cu proprii angajaţi. În HoReCa, dacă vrei să reuşeşti trebuie să le ai pe amândouă, iar Lavinia, protagonista interviului nostru, este un bun exemplu.

La 27 de ani, tânăra afaceristă deţine deja două localuri consacrate în Piteşti. De Sky Lounge se ocupă din 2021, în vreme ce Brisetto este o achiziţie relativ nouă, fiind cumpărat în primăvara acestui an. Energia debordantă pe care o are ne face să credem că nu se va opri aici şi că vor mai urma şi altele. Pentru Lavinia, afacerile sunt „partituri” într-o continuă schimbare. Ea este compozitorul, dar şi dirijorul. „Demizeul” sau muza, dacă putem spune aşa, este tatăl acestei tinere acaparat, la rându-i, de „luminile şi umbrele” localurilor unde se dau cele mai tari petreceri.

Într-un interviu exclusiv acordat ziarului nostru, Lavinia ne-a dezvăluit de unde a plecat şi ce a determinat-o să cumpere (deja) două localuri.

* Care a fost prima ta afacere?

** Am început cu un magazin de haine la Bucureşti, în Dorobanţi. Avem 20-21 de ani, pe atunci. L-am ţinut un an şi un pic; am dorit să aduc branduri şi a venit pandemia. Am debutat în afaceri cu această mare provocare, asta a fost situaţia. Am închis, am luat toate hainele acasă, dar am rămas optimistă. Măcar mi-am reînnoit garderoba, m-am încurajat singură. Încă de pe atunci îmi doream o cafenea, asta îi spuneam tatălui meu. L-am „terorizat” vreo doi ani, timp în care îmi tot zicea că nu e de mine, că e greu, că piaţa e mare etc.

Ceva mai târziu m-am mutat la Piteşti, după 10 ani de Bucureşti. Am născut şi un copil, un băieţel, însă nu am renunţat la idee. Ba, dimpotrivă, am fost decisă să încep. Eram gravidă, când am luat Sky-ul. Am aflat că se vinde, am cumpărat şi, în mai puţin de un an, am achitat tot. Apoi am avut ocazia să mă extind. La Sky aveam cafenea şi mai organizam, în weekend, petreceri, însă cu Brisetto am, acum, bucătărie, restaurant, tot.

* Cum ai reuşit să împaci viaţa de familie cu provocarea din afaceri?

** Am avut-o pe mama care s-a ocupat de copil şi am, în continuare, sprijin din partea ei.

*Ai avut vreo temere că nu va funcţiona cum te aştepţi?

** Nu, am zis că merită să încerc. Am fost hotărâtă. La 1 iunie, am luat Sky-ul, iar după aproximativ trei săptămâni mi-am sărbătorit ziua de naştere. În următoarea zi am născut!

* Ce cadou frumos…

** De când eram mică îi spuneam mamei că la 25 de ani o să am primul copil şi că o să se nască în aceeaşi zi cu mine. Şi aşa a fost. Nepotrivirea constă într-o greşeală de pe certificatul meu. Funcţionarul era… beat şi m-a trecut cu o zi în urmă. Iar în loc de Gabriela, a scris… Gabriel.

*Ce a urmat după ce ai cumpărat cafeneaua?

** Tata a devenit receptiv. A venit într-un weekend şi a zis: Nu e atmosferă, trebuie să faci petreceri… Am dat drumul la petreceri, a mers extraordinar de bine, a venit apoi… treaba cu vaccinurile, certificatele. Două luni, HoReCa a fost praf, până spre sfârşitul anului. Dar a trecut.

O nouă oportunitate a apărut la începutul acestui an. Tata a venit cu un pont tare: se vinde Brisetto. Între timp, terminasem de renovat Sky-ul şi „vânam” o nouă afacere, iar vestea a picat la ţanc. Consider că, după doi ani, trebuie să vii cu ceva nou. Fie restaurant, fie club, orice. Lumea se plictiseşte. Trebuie să aduci altceva. Cum aici aveam totul pus la punct şi cum eram, cumva, limitată, am zis că nu pot rata aşa ceva. L-am întrebat pe fostul patron cât cere. Am negociat în mai multe runde, până a lăsat din preţ. Iniţial cerea enorm; cu banii aceia puteam să-mi fac eu, de la zero, ceva. După trei săptămâni, am discutat din nou. Se punea şi problema cum mă împart cu două business-uri. Tata a fost cel care a zis că trebuie să cumpărăm. Şi aşa am făcut. Este o muncă mult mai mare, având în vedere că avem bucătărie. Este un bistro-lounge cu petreceri în weekend, nu pot să îi spun club. La noi în oraş nu avem un club în adevăratul sens.

* Ai făcut vreo şcoală de afaceri?

* Am absolvit Facultatea de Drept, dar mi-am dat seama că nu mi se potrivea. Eu sunt o fire mai energică, activă. Nu mă vedeam stând în faţa judecătorului, reprezentând diverse persoane. În HoReCa mă regăsesc şi asta îmi place să fac. Nu am făcut o facultate de afaceri, dar l-am avut pe tata care m-a învăţat marketing şi management cât zece. M-a îndrumat, mi-a dat sfaturi, a fost lângă mine.

* Cum se diferenţiază un afacerist de succes de restul?

** Cred că orice om de afaceri trebuie să aibă o viziune în domeniul în care activează. În cazul meu, am pus mult accent pe latura estetică şi, ca să înţelegi, când eram mică desenam multe rochiţe. Am zis, atunci, că voi lucra în modă. Nu a fost chiar aşa, dar, uite, am început cu o afacere cu haine. Şi, ca să revenim, tata atât a spus: Vreau să te văd că faci banii tăi, că începi să excelezi în viaţă. El şi-a dorit o fată dintotdeauna, de aceea s-a implicat atât de mult şi m-a sprijinit. Mă iubeşte extraordinar de mult şi îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Faţă de alţi copii cu posibilităţi, care nu au realizat ceva până în prezent, eu mi-am dorit, cu adevărat, să fac ceva. Visele de când eram copilă s-au împlinit şi mă văd făcând asta. Eu sunt zilnic aici, de dimineaţa până seara. Deci – să te implici este esenţial.

* Cine ţi-a „desenat” localurile?

** Tot designul e conceput de mine. O să te duc sus să vezi. Am zis vreau parchet negru care să imite marmura; se găsea greu. Dar nu am renunţat la idee şi, în cele din urmă, am comandat din Polonia. Apoi am combinat cu auriu, am pus tavan extensibil, am făcut inclusiv grafica pentru toalete. Efectiv tot ce mi-am pus în cap am realizat. Încă un aspect: nu m-am limitat doar la a comanda. Am făcut şi munca de ospătar, de barman, ştiu să folosesc toate aparatele pentru prepararea băuturilor şi, poate mai important, știu să lucrez cu oamenii, ceea ce e cel mai greu. Sunt fel şi fel de clienţi, dar şi angajaţi. Pe toţi trebuie să îi ai aproape. Trebuie să te implici, să munceşti, ca să poţi să îi înţelegi pe alţii.

* Cum e să fii patron?

** Trebuie să cunoşti potenţialii clienţi şi ce se cere. Pe partea cealaltă, contează foarte mult echipa. În cazul meu, am angajaţi care sunt de la început cu mine. Nu sunt genul de persoană care să dea afară, prefer să caut un om bun pe care să mă bazez şi ştiu că merg cinci ani de acum înainte. Dacă eşti genul de patron îngâmfat, nu reuşeşti. El trebuie să ofere căldură, să motiveze, să respecte oamenii. Pentru că omul sfinţeşte locul. Trebuie să fii plăcut, să comunici…

* Cum e cu bacşişul impozitat?

** Este OK, în principiu, cu mai multe menţiuni. Iată cum se procedează: mergem cu proforma la masă, informăm clientul, explicăm că poate să lase bacșiș cât doreşte. Şi, dacă o faci cum trebuie, nu există să nu lase. Aşadar, este o măsură bună, chiar dacă o parte din bani se duce la stat. Problema este că nu există controale şi că nu se procedează corect în toate locaţiile. Aflu că, în anumite localuri, bacşişul era trecut pe bon, direct, iar clientul era pus în faţa faptului împlinit. Unii nici nu observă asta şi plătesc de două ori. Nu este legal. Trebuie mers la masă şi întrebat clientul. Apoi se face bonul fiscal. Ca să fie clar: bacşişul nu e obligatoriu. Dacă există clienţi care nu doresc să lase pe bon, atunci se trece zero pe bon şi omul lasă el cât doreşte. Dacă ospătarul nu procedează corect, el poate fi amendat, nu patronul.

* Cum îţi motivezi angajaţii?

** Stabilesc target-uri la vânzare. Bani extra pentru fiecare om, la fiecare obiectiv atins. Motivaţia e extrem de importantă. Este important să nu fie conflicte, să li se ofere bonusuri şi alte beneficii (excursii, petreceri etc.) ca angajaţii să fie mulţumiţi. Şi cuminţi. Dacă îi oferi doar salariul de bază îţi pleacă.

* Care sunt perioadele cele mai bune din an?

** Toamna, iarna, primăvara. Vara – nu. Cel puțin aici, la Piteşti. Lumea pleacă în vacanţe, sunt evenimente – nunţi, botezuri – deci aici au avantaj oraşele turistice, unde vin clienţi tot anul.

* Există o concurenţă între patronii de localuri?

** La noi în oraş nu e concurenţă, e loc pentru toată lumea. Eu aşa văd lucrurile. Contează foarte mult cum se simt clienţii. Și dacă ei se simt bine, nu are cum să nu meargă localul. Totuşi, mai e un comportament pe care nu îl putem controla: efectul de turmă. Oamenii merg după cum zice primul, al doilea, al treilea… Asta se aplică mai ales în rândul tinerilor, cărora eu le zic copii.

* Ai timp şi de altceva?

** Domeniul HoReCa este unul dificil. Nu îţi rămâne mai deloc timp personal. Am, poate, seara târziu, două trei ore libere, atât. Sunt şi nopţi pierdute, iar tu nu poţi lipsi. Dacă nu eşti aici, rişti să pierzi.

* Păi, ce să zic, mult succes!