De câteva zile, piteştenii care merg dinspre Strada Mare şi vor să ajungă în staţia de autobuz de la Teatrul Al Davila, se opresc miraţi în loc. O mireasmă inconfundabilă de gogoşi calde, de-alea, „ca pe vremuri”, le mută nasul, nu alta!
Cât ar fi de grăbiţi, bieţii trecători cărora le sunt puse la grea încercare papilele gustative, zăbovesc un minuţel la chioşcul recent deschis lângă automatul care dă bilete de călătorie.
Într-o „căsuţă” de lemn, asemănătoare cu cele instalate de Primărie cu ocazia sărbătorilor de iarnă, se prepară delicatesele care sunt, pe cât de simplu se preparat, pe atât de gustoase.
Cu 1,5 lei bucata, tot omu-şi astâmpără pofta, că mare-i ispita pentru oricine, de la copii până la venerabili care de-abia se ţin într-un toiag. Dintre cei vârstnici care, în aşteptarea autobuzului molfăie câte-o „barosană” îmbrcătă-n zahăr tos, unii au observat un fapt care, la prima vedere n-are nicio importanţă. Dar privind mai atent, oricine descoperă că respectiva gogoşerie se află pe spaţiul parohiei romano-catolice Sf. Petru şi Paul!
Astfel, micul antreprenor nu plăteşte taxa la Primărie pentru că nu a a ocupat domeniul public, ci câţiva metri pătraţi din terenul bisericii! Pentru pensionarii dornici de vorbă, băncile de lângă staţie sunt numai bune pentru-o repriză de comentarii pe tema averilor bisericii, ajungându-se repede la faimosul tezaur al Vaticanului! Ba se fac şi calcule: cine ştie câte gogoşerii nu vor fi existând pe planetă, amplasate în incinta parohiilor!
Afacerea bisericii catolice din Piteşti e-ntoarsă pe toate părţile şi nu neapărat în termeni laudativi.
