Astăzi a fost înmormântat Dumitru M. Ion, părintele Festivalului internațional „Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș”. Înlemnită de durere, fiica sa, Lana, nu și-a luat ochii de la trupul fără viață așezat în sicriul acoperit cu garoafe, crizanteme, trandafiri și orhidee. La catafalc, soția sa, poeta Carolina Ilica, le-a mulțumit celor care i-au fost alături la greaua despărțire și a rostit, printre lacrimi, un emoționant mesaj de adio.
„Dragii mei… De fapt, dragii lui Dumitru M. Ion, vă mulțumesc din tot sufletul pentru că ați venit să-l petreceți pe ultimul său drum… Mai ales că sunt vremuri în care, iată, trebuie să purtăm mască… Le mulțumesc și acelora care mi-au transmis mesaje de condoleanțe… Chiar dacă oamenii sunt absenți de la înmormântare am primit foarte multe mesaje și din țară, și din multe țări ale lumii unde am călătorit împreună cu Dumitru M. Ion, soțul meu. În orice loc ne-am dus noi am fost apreciați pentru că am căutat să facem pentru România un lucru fumos, să fim cunoscuți prin frumusețea noastră și nu prin lucruri care nu merită nici măcar să fie pomenite… O să-mi fie foarte dor de M. Ion pentru că noi am făcut împreună multe lucruri… Am tradus împreună, am călătorit împreună, ne-am corectat cărțile împreună… Nu-mi vine să cred că pleacă… Nu pot să cred că pleacă…. Eu știu că sufletul lui M. Ion e, acum, aici cu noi… Se bucură că ați venit… Și vă mulțumesc încă, încă și încă o dată pentru prezența dumneavoastră. M. Ion spunea așa, în glumă: „Noi avem o fată, dar avem și un băiat”. Fata era, desigur, Lana, iar băiatul era festivalul internațional „Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș” de care împreună am avut grijă ca de un copil. Cum ai crește un copil, așa crește un festival…
Cel mai mult din viața mea m-am rugat la Dumnezeu pentru M. Ion, în ultimii doi-trei ani. M-am rugat la Dumnezeu și pentru suferințele lui… Pentru că M. Ion se ferea să îmi spună toată apăsarea lui… Tot timpul mă proteja pe mine… Cum să nu-ți fie drag de un asemenea om? Cum să nu-l prețuiești? M. Ion, o să-mi fie foarte dor de tine!”, a rostit cu glasul înăbușit de suspine poeta Carolina Ilica.
Poetul, romancierul, traducătorul și editorul Dumitru M. Ion a încetat din viață la 13 februarie, la vârsta de 75 ani. S-au rugat pentru odihna sa în veşnicie rude, prieteni, oameni de cultură, foști colegi de școală ș.a. Slujba de înmormântare a avut loc la biserica „Sf. Nicolae” din Orașul Regal. În afară de apropiați au depus coroane în amintirea celui dispărut: Primăria și Consiliul Local Curtea de Argeș, PSD, SC. „Posada”, ziarul „Argeșul”, generalul Nicolae Velea, colegii de liceu ai răposatului ș.a. Ceremonialul religios săvârșit de un singur preot s-a desfășurat într-un cadru restrâns. Părintele festivalului internațional „Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș” își va continua opera în ceruri. Ultimul său drum pe acest pământ l-a parcurs într-o zi superbă de iarnă primăvăratică. Poetul care scria „Aș vrea să fiu când nu voi mai fi” în cartea sa, „O sută și una de poezii” (apărută, anul trecut, la Editura „Academiei Române” București) a fost înhumat în cimitirul din Orașul Regal. Dumnezeu să-l ierte!
