De la distanță, înghesuite într-un sac, par verze! Tot e sezonul in care se pun la butoi. Un bărbat le scoate pe rând și le așează pe trotuar. Mingi! Modele diverse, unele jerpelite de-atâtea meciuri sau antrenamente. Omul vine aproape zilnic pe strada Exercițiu din Pitești și își expune marfa strategic. La ușa unei agenții loto. Alături – una de pariuri. Trafic intens de oameni pasionați de fotbal, pariuri și pronosport. Și unii se opresc, atrași de grămada mingilor. „Ia, șefule, e de calitate! Firmă de firmă!” Le face reclamă bărbatul în timp ce le ia o minge, o învârtește în aer, o bate de asfalt. Sare de mama focului! Cere 5 lei pe bucată deși, zice-se, la vremea ei, ar fi costat sute de euro! Negustorul își știe bine textul. Și îl recită oricui are timp să asculte. Deși nu poate demonstra proveniența mărfii, pare convingător: „Sunt de-aici, de la stadion. De la FC Argeș!” Mulți ascultă dar nimeni nu duce mâna la buzunar să-i dea cei 5 lei. Dând din cap a resemnare, bărbatul scoate as-ul din mânecă: „Mingile astea-s niște valori. Habar n-aveți cine a jucat cu ele. Cine s-a antrenat. Zic doar Adi Mutu! Nu-i mai spun și de alții…” Se lasă seara, se întețește frigul. Bărbatul își freacă mâinile reci. Peste puțin timp își va lua sacii cu mingile lui la spinare și va pleca. Dezamăgirea i se citește în ochi. N-a vândut nimic azi. Va reveni mâine pentru a spune și altora povestea despre mingile lui Adi Mutu…
Eduard TOMAZIU
