Am susţinut că alegerile europarlamentare vor fi un barometru pentru percepţia politică a electoratului, o hârtie de turnesol (cum spuneam) şi nu m-am înşelat.

Au trecut mai mult de douăzeci de ani, pretinşi de „oracolul de la Dămăroaia”, ţara a evoluat, au ieşit pe scena politică doi alegători noi: cei care au plecat după o bucată de pâine şi s-au întors sau ţin neapărat să-şi exprime opţiunile şi o generaţie tânără, „generaţia Internet”, care acţionează, într-un fel, ca o compensaţie la generaţia vârstnică, cel mai adesea văzută ca o frână în calea dezvoltării, când unii calculează perspectiva naţională a pensiilor sau când se referă la tradiţionalismul lor manifestat la urne.

S-au schimbat multe în România! Mă bucur când străinii veniţi în ţară sunt de-a dreptul contrariaţi de ce văd – o Românie, ţară frumoasă, nu chiar aşa de săracă încât să mănânce din palma altora, o Românie care oferă nu numai sarmale şi pălincă, ci şi un mediu pe care suntem încurajaţi să-l preţuim, să-l dezvoltăm, să fim noi înşine, nu cu capul plecat, nu cu gustul autoflagelării.

O să plec de la harta alegerilor europarlamentare în judeţul Argeş.

Prima surpriză atunci: PSD a obţinut doar 30 la sută (29,16%) dintre sufragii. Mai puţin ca de obicei, într-un judeţ numit de Opoziţie „judeţul roşu”. Mai mult decât atât, „USR Plus” a câştigat – mare surpriză! – la Piteşti şi Mioveni. Analiştii au îndulcit puţin amarul, deşi PSD a câştigat în 71 de localităţi, afirmând că europarlamentarele nu sunt o prioritate (!), faţă de locale sau prezidenţiale.

Iată-ne în faţa prezidenţialelor. Iohannis pare sigur de al doilea mandat. Orban, „agentul” său electoral cel mai vocal, şi-a găsit frate în ziaristul Rareş Bogdan, cel cotat drept „Gerovitalul” partidului…

Între timp, şi-au anunţat şi alţii candidatura. Cu credit însemnat este văzut Barna, ca reprezentant al noii forţe politice, cu persoane inedite, dar având în spate, se spune, pe… Coldea! Noutatea absolută este Mircea Diaconu, care vrea să încerce, la alt nivel, experimentul său de independent. Conjudeţeanul nostru va avea însă un rol infinit mai greu. Poate va obţine semnăturile necesare, dar, la acest nivel, „un independent” (chiar susţinut de ALDE şi Pro România), mizând şi pe procente din PSD (nemulţumiţii care consideră sinucidere politică prezenţa doamnei Dăncilă în cursa pentru Cotroceni), este cam o cavalerie uşoară împotriva tancului/tancurilor…

Special şi spectaculos candidatul Alexandru Paleologu. El se autodefineşte „preşedinte învăţător”, faţă de speţele Băsescu („preşedinte jucător”) şi Iohannis („preşedinte spectator”). Cât priveşte pe Diaconu, Paleologu îl consideră foarte potrivit pentru roluri de prost… Fără îndoială, Paleologu aduce intelectualism în viitoarele confruntări, o ideatică nepotrivită cu scena dâmboviţeană, obişnuită mai mult cu înjurătura şi un discurs „a la Caţavencu”.

Mai este şi Florin Călinescu (celălalt actor), o revenire pe scena politică după o experienţă amară în acest sens. Şi mai sunt şi alţii, precum Kelemen Hunor. Ciudat Al. Cumpănaşu! Cotrocenii au devenit un palat ca o pradă, vorba lui Marin Preda.

Democraţia permite să urci treptele competiţiei spre Palat, dar urnele nu permit decât unuia să-i deschidă poarta! Anii din urmă au desenat, mereu mai clar, bazinele de vot. Moldova nu mai este chiar… săraca Moldovă, pradă politicianismului. Nici Muntenia nu mai are aceeaşi culoare, ca şi Oltenia. Apoi, la urne vin categorii care azi au conturată o personalitate neunitară. Este noua generaţie, apoi antreprenorii, patronii, corporatiştii, intelectualii (cu atâtea preocupări!), bugetarii, privaţii, pensionarii, diaspora ş.a.m.d. Să-i fi pus deja Trump lui Iohannis şapca învingătorului?

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio