Politica românească se învârte în jurul aceluiaşi obiectiv: puterea. Din păcate, cei care şi-o doresc, vrând s-o ia prin orice mijloace (democraţia este adesea o lozincă!), nu însoţesc dorinţa cu un proiect naţional, ignorând, de fapt, România profundă. Aceasta din urmă, sau o parte din ea, a dat un semnal clar la alegerile europarlamentare: doreşte ALTCEVA, doreşte ALTFEL, doreşte politică, nu politicianism, doreşte respect pentru ţară, o construcţie politică de pe urma căreia România să prospere.
S-au spus atâtea lozinci în campanie, încât mă tem că a aduce în atenţie ţara, cu nevoile ei reale, pare iarăşi o vorbă goală. Aşa au făcut mai toţi politicienii: au devalorizat noţiunea de patriotism, n-au adus plus valoare ţării în calitate de demnitari aleşi sau numiţi. Acordul politic naţional pe care-l propune Iohannis pare a fi un pas spre coagularea unui consens naţional, dar nu este. Să mă explic: pe hârtie dă bine, în realitate însă, prin absenţa PSD şi nu numai, el este o intenţie care-şi va pierde din impact când va fi vorba despre putere, despre guvernare, despre proiecte economice, politice, sociale, culturale, educaţie.
USR-PLUS, devenit actor principal, nu şi-a limpezit intenţiile: cele două ţinte – prezidenţialele şi parlamentarele (din care va ieşi Guvernul) – produc în alianţă opinii diferite, mai ales în ceea ce priveşte relaţiile cu cei din Opoziţie. USR-PLUS va deveni ceea ce se aşteaptă de la acest nou actor pe scena politică? Are toate atuurile să fie o locomotivă a NOULUI; depinde de capacitatea staffului de a… băga, la timp, „cărbuni” în acest drum nou şi lung pe care s-a angajat. Cel mai bun atu este tinereţea partidului; este, cum am mai observat, un nou bazin electoral!
Observaţia că liderii celorlalte partide vin din perioada de dinainte de ’89 este încă valabilă; chiar dacă multe, chiar foarte multe „figuri” au dispărut – natural sau prin vot – spaţiul public încă mai este populat de „foşti”: procurori cărora li se reproşează trecutul de unelte ale vechii orânduiri, patentaţi economic care poartă povara îmbogăţirii rapide (ilicite), vechi activişti, politicieni, ca Băsescu, care au ieşit de sub mantaua protecţiei, găsindu-i-se legături dubioase, nocive pentru cei din jurul său, de harnic delator, yes-meni menţinuţi de lideri în preajma lor tocmai pentru a împiedica promovarea prin meritocraţie ş.a.m.d. Noul bazin electoral este în creştere. „Copiii revoluţiei” au ajuns la maturitate. Unii au dobândit experienţa vieţii în Occident, sau a lucrului, acasă, în multinaţionalele din România. Ei au alt metabolism politic, resping lozincile, vor „o ţară ca afară”, vor, până la urmă, să-şi construiască ei viitorul şi participă masiv la vot. Au devenit, prin urmare, alternativa la vechea politică. Le lipseşte, e adevărat, experienţa, dar aceasta a fost adesea confundată cu jocurile de culise, cu manufacturile prin care au fost eliminaţi adversarii incomozi. USR-PLUS a ajuns prin toate aceste argumente să determine o reformare a celorlalte partide.
Alegerile parlamentare (cele prezidenţiale au altă „cheie”) vor fi, de aceea, un nou moment al politicii româneşti. De-ar fi în folosul interesului naţional!
Un Comentariu
Anonim
Caută, tataie !