Vedere dinspre Nessebar spre Sunny Beach
Concediu… Ce frumos sună! Dar s-a dus, iar până la anul îmi vor rămâne doar amintirile. Astăzi, însă, vă voi împărtăşi câteva dintre experienţele trăite timp de două săptămâni, interval în care am fost pe litoralul bulgăresc şi la munte în România…
Noroc cu noaptea!
Am mai spus-o şi o repet: turism fără infrastructură rutieră adecvată nu se poate face. Pentru a evita aglomeraţia din timpul zilei, am ales să plecăm noaptea, pe la ora 2 din Piteşti. Am parcurs repede autostrada până la Bucureşti, iar acolo, pe negură, ne-am încercat norocul pe centura în lucru a Capitalei despre care şi primarul Gabriela Firea face atâta caz. Brusc, mi-am amintit de drumul Piteşti-Braşov: mereu în lucru, nesemnalizat, utilaje abandonate… Am intrat pe Autostrada Soarelui cu o mare uşurare în suflet, dar ne-am cam zguduit până pe la Fundeni: autostradă cu valuri nu mai văzusem! În rest, până la Constanţa, drum lin. Prin Vama Veche am trecut rapid, căci nu era mai nimeni dimineaţa să treacă graniţa, iar cale de 200 km spre Sunny Beach am mers în Bulgaria pe drumuri (în cea mai mare parte a timpului) cum ar trebui să avem şi noi: prin afara localităţilor. Pe la orele 10.30-11 eram deja sub soarele litoralului bulgăresc.
Ruinele bisericii Sofia
Condiţii
Am fost, recunosc, puţin sceptic când am ales Bulgaria. Dar la pachetul de servicii ales de mine am plătit la jumătate faţă de cât aş fi plătit la Mamaia. Iar condiţiile la hotelul de 4 stele ales au fost la înălţime! La fel şi serviciile. Staţiunea este cea mai mare de la ţărmul Mării Negre care mângâie şi partea estică a României. În general curată, staţiunea este una animată, preferată de turişti din toată Europa. Nici nu e de mirare, în condiţiile în care germanii s-au ocupat de dezvoltarea turismului aici. În România s-a făcut totul după ureche (probabil nu s-au înţeles oficialii la comisioane cu potenţialii investitori). Plajele cu nisip fin, curat, marea parcă mai limpede decât la noi, parcurile de distraţii şi localurile drăguţe – totul te îmbia la relaxare şi bună dispoziţie. Inima am avut-o, totuşi, strânsă: eram speriat de poveştile cu furtul maşinilor. Ştiu că unii turişti din Argeş au păţit-o. Noi nu. Aflu însă că şi prin Grecia a dispărut maşina scumpă a unui român, aşa că o asigurare Casco total – alături de cele medicale – este recomandată când vine vorba despre o astfel de călătorie. Mai ales că, spun unii, se fură maşini şi de prin parcările hotelurilor!
Pe o străduţă din Nessebar
Perla de la malul mării
Nu o să vă stârnesc acum pofta de plajă sau de distracţii. O să vă spun însă că, dacă ajungeţi în Sunny Beach, este obligatoriu să nu rataţi Nessebar-ul, un orăşel vechi, cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor din lume. Ca să vă faceţi o idee, este un fel de cetate a Sighişoarei, dar mai mare şi parcă mai aerisită. Oraşul este unul dintre cele mai vechi din Bulgaria, iar aspectul său mediteranean îmbie la visare. Plimbările pe străduţele curate şi înguste pot fi pigmentate cu cumpărături: la tot pasul sunt magazine de tot felul. Doar ruinele bisericii Sofia sunt deschise publicului fără taxă, în rest trebuie să plăteşti. Din Nessebar (800 metri lungime, 350 metri lăţime) – construit pe un fel de peninsulă – ai parte de o privelişte minunată a golfuleţului străjuit de dealuri înalte în care a apărut staţiunea Sunny Beach. Merită din plin să vizitaţi acest orăşel fermecător!
La plajă
De la euforie la… Eforie!
După nouă zile a venit şi vremea să ne facem bagajele şi să plecăm. Era plină staţiunea bulgărească de români, inclusiv argeşeni. Drumul până la graniţă a fost fără probleme, dar imediat ce am intrat în ţară a început nebunia. Până la Eforie Nord am făcut mai bine de o oră şi jumătate din cauza traficului bară la bară. Cumplit! Brusc, am trecut de la euforia vacanţei la disperarea de a ieşi mai repede din blocaj. Mai că ne venea să ne întoarcem şi să găsim alt traseu… Cât despre litoralul nostru, nu am putut să nu remarc valurile mari şi steagurile roşii afişate de salvamari. La întoarcerea în Piteşti aveam să aflu şi despre argeşeanul care a pierit în valuri încercând să salveze o femeie şi pe copilul acesteia…
Piscină la hotel
Slănic şi Cheia
După mare, munte. Mai întâi – Slănic Prahova. Argeşenilor le recomandăm să meargă pentru băi sărate şi salină la Ocnele Mari: e mai aproape şi mai ieftin. La Slănic, trei lacuri „Baia Verde” – cele mai sărate – sunt ale Primăriei, iar intrarea pentru un adult costă 18 lei. La Ocnele Mari este 10 lei preţul unui bilet. Mai sunt două lacuri unde intrarea este şi mai scumpă, 30 lei, dar este vorba despre o amenajare privată care ar merita, totuşi, la Baia Porcilor găsindu-se un nămol cu proprietăţi curative bune pentru cei care suferă de afecţiuni reumatice şi ginecologice. În rest, staţiunea mai are un mic muzeu al sării – excelent muzeograful! – Piatra Verde despre care se crede că absoarbe radiaţiile şi salina amenajată în scop turistic. Dar, aşa cum sunt mai toate staţiunile balneoclimaterice de pe la noi, sunt multe clădiri dărăpănate. Doar două farmacii funcţionează aici şi ambele închid până la ora 19. De asemenea, nu găsiţi decât bancomate CEC şi BCR. După Slănic, am luat drumul muntelui adevărat, la Cheia, unde am făcut drumeţii spre cabana Ciucaş de la Muntele Roşu: drumul de acces este excelent până pe platoul unde, de asemenea, sunt în paragină nişte construcţii. Peisajul natural compensează însă dezamăgirea… antropică. Nu şi gunoiul risipit la tot pasul de oameni care cică ar iubi natura, dar se comportă ca sălbaticii…
