„Anunţăm cu mâhnire în suflet că seniorul liberal Radu Câmpeanu a încetat astăzi din viaţă. Rămâne în inimile noastre ca primul preşedinte al partidului după 1989, cel care a reînfiinţat PNL după cumplita perioadă comunistă şi anii petrecuţi în închisoare ca deţinut politic. Suntem cu toţii alături de familia îndoliată”, anunţa azi conducerea PNL, pe o reţea de socializare. Radu Câmpeanu avea 94 de ani.
S-a născut în 28 februarie 1922, în Capitală. Înainte de instaurarea regimului comunist, a fost preşedinte al organizaţiei liberale de studenţi, apoi al Tineretului Naţional Liberal. A fost arestat în 1947 şi condamnat la ani mulţi de temniţă. A ieşit după nouă ani de puşcărie şi a izbutit să emigreze în Franţa, în 1973, împreună cu soţia şi fiul lor Barbu, actualmente profesor universitar la Paris.
A fost fondator şi preşedinte, la Paris, al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (1978), vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale „Solidaritatea europeană” — formată din reprezentanţi ai exilaţilor politici din ţările comuniste din Europa. Este unul dintre fondatorii Consiliului Naţional Român (1978, Paris). A editat la Paris (1983-1990), una dintre cele mai importante publicaţii ale exilului românesc: „Buletinul Internaţional pentru Românii din Exil” (BIRE). A fost fondator şi animator al „Clubului de gândire liberală”, Paris (1986-1990).
Imediat după căderea regimului comunist, a revenit în ţară şi a pus bazele renaşterii Partidului Naţional Liberal, în ianuarie 1990. A candidat la preşedinţie la primele alegeri libere, dar a fost învins de fostul ider comunist Ion Iliescu.
În 1993, după Conferinţa Naţională extraordinară de la Braşov, care a decis fuziunea PNL cu Noul Partid Liberal, sub numele primului, Radu Câmpeanu pierde preşedinţia partidului. În acelaşi an, împreună cu un grup de adepţi, se retrage şi formează un nou partid, PNL-Câmpeanu, iar în cadrul unui Congres extraordinar (5 februarie 1994) este ales din nou preşedinte al acestuia. A urmat un lung proces pentru păstrarea moştenirii şi a titulaturii PNL, între PNL-Câmpeanu şi PNL-Quintus.
În Argeş, unde regretatul lider liberal avea o casă de vacanţă la Budeasa, organizaţia PNL-Câmpeanu a fost condusă de Leonard Soare şi de regretatul Florin Bîrzotescu. „Dacă e vreun liberal autentic în această ţară, atunci el nu poate fi decât domnul Câmpeanu”, declara, pe la mijlocul anilor ’90, regretatul liberal Florin Bîrzotescu.
Radu Câmpeanu a fost distins cu Ordinul Naţional „Serviciu Credincios”, în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României (5 decembrie 2002). În 2008, Radu Câmpeanu a anunţat că a decis să renunţe la activitatea politică, după ce fusese senator, ales în mai multe legislaturi.
Boier născut, nu făcut, Radu Câmpeanu avea o aversiune crâncenă împotriva parveniţilor aşa-numitei tranziţii, fiind auzit, de mai multe ori, exprimându-se astfel la adresa noilor îmbogăţiţi de după 1989: „Ăştia cred că pot cumpăra orice cu banii. Titluri universitare, demnităţi, funcţii, putere. Aşa e. Dar niciodată nu-şi vor putea cumpăra o cultură generală, buna creştere, educaţia”. Câmpeanu mai era cunoscut pentru celebra sa expresie: „Îi dispreţuiesc profund pe comunişti”.
Şi faţă de noi, jurnaliştii, Câmpeanu a fost adesea acid. „Măi copii, citiţi zece ore înainte să scrieţi zece minute”, a fost o frază pe care subsemnatul a auzit-o la o conferinţă de presă a PNL-Câmpeanu, ca reproş la adresa unui coleg de breaslă care pusese o întrebare ce denota lipsa de cunoştinţe în domeniul abordat.
Preşedintele ţării, dl Klaus Iohannis, a transmis, la rându-i, un mesaj la moartea ultimului boier autentic al politicii româneşti: „Reconstrucţia Partidului Naţional Liberal şi renaşterea unei vieţi democratice în România sunt legate de numele lui Radu Câmpeanu. A vorbit în exil despre o Românie liberă şi despre valori europene, iar după 1990 a luptat pentru acestea în ţară. Odată cu dispariţia sa, pleacă unul dintre seniorii autentici ai politicii româneşti. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”, a transmis şeful statului.
Cât despre anvergura intelectuală de excepţie al acestui om de aleasă stirpe, pe care subsemnatul a avut onoarea să îl intervieveze în câteva rânduri, pot spune doar că, după ce termina de vorbit Radu Câmpeanu despre un subiect anume, indiferent care era acesta, nimeni nu prea mai putea adăuga nimic.
Sorin SIMION