Recentele tentative ale UDMR, de a promova legiferarea zilei de 15 martie ca zi oficială a maghiarilor din România, n-au rămas fără replici.
Cea mai autoritară voce din spaţiul public românesc, care a luat poziţie împotriva declarării zilei de 15 martie ca zi de sărbătoare în România, a fost Academia Română.
Conducerea celui mai prestigios for ştiinţific al ţării spune lucrurilor pe nume. Clar, răspicat. fără echivocuri.
De fapt, destinatarul mesajului din comunicatul de presă pe care-l reproducem aici este întreaga clasă politică. Sperăm să-l şi citească vreun politician.
Precizăm că sublinierile ne aparţin.
„Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri şi a memoriei istorice a românilor
Academia Română este principala instituţie a conştiinţei naţionale a românilor. Această menire este inserată în actul ei de naştere, proiectul ei constitutiv, rostul instituţiei şi destinul său primordial.
Există momente când un popor nu poate să tacă. Există momente în Istorie când conştiinţa naţională a celor care conduc vremelnic destinele unei naţiuni scade sub cota de alarmă.
Sunt acele momente în care totul pare de vânzare, totul se negociează, totul se relativizează, tot ce e sfânt şi intangibil devine simplă marfă pe taraba politică.
În aceste momente, este datoria tuturor celor care trebuie să vorbească să
iasă în faţă şi să spună lucrurilor pe nume. Conştiinţa naţională a unui popor are nevoie să se exprime prin instituţiile sale.
Apelul nostru către clasa politică din România este să nu uite de menirea ei.
Să nu insulte sufletele a zeci de milioane de români, trăitori în România şi în afara hotarelor ei, să nu batjocorească anul în care pregătim sărbătorirea a 100 de ani de Românie modernă, independentă şi mare.
Pe 15 martie 1848 „tinerii unguri“ conduşi de Petöfi Sandor şi mobilizaţi de poeziile sale patriotice au ridicat mulţimile („Sus! Patria către maghiari strigat-a: E timpul pentru luptă să fiţi gata!“).
La finalul zilei, programul în douăsprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu Transilvania, a
fost acceptat de către Parlament şi de Curtea de la Viena.
Această zi ar urma să devină, în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din România!
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o
ignorare flagrantă şi vinovată a memoriei istorice a românilor, pentru care
Unitatea naţională şi de limbă a constituit busola istorică în toate momentele de restrişte sau de bucurie colectivă.
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România este un gest
iresponsabil în perspectiva menţinerii păcii sociale interne, exemplară în ţara noastră, în condiţiile în care drepturile minorităţilor de aici depăşesc normele europene în materie.
A vota ziua de 15 martie ar însemna o anulare a eforturilor de sărbătorire firească a Centenarului unităţii naţionale care are ca miză crucială Unirea de la 1 decembrie 1918 – clipa astrală a istoriei poporului român.
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamnă o încurajare tacită a revendicărilor cercurilor extremiste maghiare care au început deja o veritabilă campanie internă şi internaţională în perspectiva a 100 de ani de la Trianon.
Academia Română nu poate să admită că se poate întâmpla aşa ceva. Nu
există scuze, argumente şi justificări de niciun fel. Toţi vom fi judecaţi pentru faptele noastre, mai ales când miza acestor fapte este naţională, nu individuală. Nimeni nu are dreptul să ignore Istoria unui popor.
Trimitem pe această cale apelul nostru către politicienii români, de orice naţionalitate ar fi aceştia, la responsabilitate, respect şi, până la urmă, la bun simţ.
Să nu ne uităm menirea şi să nu uităm niciodată cine suntem. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
BIROUL PREZIDIULUI ACADEMIEI ROMÂNE
2 Comentarii
Delia Dumitrica
Atitudinea Academiei Române, avandu-l in frunte pe
marele istoric Ioan -Aurel Pop, este legitima. Din pacate, numai aceasta institutie de importanta nationala, care si-a recastigat prestigiul si demnitatea, reactioneaza la o asemenea mizerie. Cum sa nu reactioneze un istoric de talia dumnealui in felul acesta? Pai daca si istoricii nostri ar fi de acord cu aceasta sarlatanie, atunci ce-am mai spune despre oamenii politici care au vandut aproape tot ce avem? Este admirabila argumentarea venita din partea Academiei; sunt convinsa ca poarta amprenta culturala si morala
a domnului Pop. Sa-mi spuna si mie cineva cum sa nu devii nationalist in asememea circumstante? Oare „nationalist” nu are la baza cuvantul „natie”? Pai si nu trebuie sa tinem la natia asta? Daca am accepta aceasta zi pentru maghiarii din Romania, ar trebui Ziua Nationala a Romaniei sa devina cea de 24 Ianuarie, cand sarbatorim Mica Unire, nu-i asa? Cred ca politicienii ar trebui sa-si apere teritoriul, chiar si pentru motive personale si de gascā, mai ales, ca sa mai aibā peste ce sa stapaneasca. Macar atât sa inteleaga , daca nu sunt mânati de dragoste si respect pentru patria asta.
Goargăș
Foarte corect! Cum rămâne însă cu Vadim?