Compania Naţională pentru Infrastructura Rutieră (CNAIR) a anunţat cu mare pompă semnarea contractelor de proiectare şi execuţie pentru două tronsoane din drumul expres Piteşti-Craiova. Şeful companiei, (eternul) Narcis Neaga, a spus, de asemenea, că se aşteaptă şi avizul de mediu pentru a se da drumul licitaţiei şi pentru autostrada Piteşti-Sibiu. Atât de mult s-a vorbit despre aceste două proiecte şi atât de puţine s-au făcut, încât mulţi argeşeni şi-au pierdut speranţa că vor mai circula vreodată pe drumurile cu pricina. Ca să nu mai vorbim că, în timp ce visăm la şosele noi de mare viteză nu suntem în stare (autorităţile, evident, nu noi) să întreţinem cum trebuie nici ce avem!
Beznă, tufişuri şi animale
Ne referim aici la autostrada Bucureşti-Piteşti pe care circulă atât de mulţi argeşeni şi nu numai. Aceasta este mereu în reparaţii, dar niciodată în reabilitare completă. Se fac cârpeli care rezistă câte puţin, iar pe banda a doua (de lângă cea de urgenţă) „valurile” sunt mari din cauza traficului greu (camioane). Noaptea, e calvar, căci autostrada nu e luminată decât puţin la intrarea în Piteşti. În rest, beznă totală, nici marcajele nu se mai văd cum trebuie! În plus, glisierele care despart cele două sensuri de mers nu mai au elemente reflectorizante, aşa că şoferii trebuie să aibă mare grijă să nu intre în ele, mai ales la viteză mare. De-o parte şi de alta, de asemenea, lipsesc pe cele mai multe porţiuni gardurile de protecţie care să ţină departe animalele de carosabil, dar lipsesc şi perdelele forestiere şi parazăpezii care să împiedice nămeţii să ajungă pe carosabil când va fi viscol şi va fi zăpadă. Sunt, în schimb, numeroase tufişuri crescute haotic care conferă o imagine dezolantă participanţilor la trafic.
Relicve
Autostrada Bucureşti-Piteşti este, pe de altă parte, şi o imagine fidelă a ceea ce s-a petrecut după 1990 cu societatea noastră. Imediat la ieşirea din Piteşti dăm peste „fantoma” singurului hipermarket românesc, PIC, dar şi peste platforma Arpechim care este închisă sau peste o staţie peco abandonată a RAFO, în paragină. În contrast, de-a lungul autostrăzii sunt multe benzinării ale unor companii cu capital străin, fabrici noi cu capital străin se deschid la Oarja şi Căteasca, iar hipermarketurile cu capital străin strălucesc în aşteptarea puhoiului de lume care se va aproviziona pentru sărbătorile de iarnă. Aşadar, ce mai vorbim noi de autostrăzi noi, când avem la îndemână o autostradă gata făcută pe care nu suntem în stare să o îngrijim cum trebuie?
