Ieri, s-a stins din viață, la vârsta de 75 de ani, Dumitru M. Ion, părintele „Nopţilor de poezie de la Curtea de Argeș”. Neobositul și entuziastul președinte al festivalului organizat de un sfert de veac în Orașul Regal va scrie, de acum, pentru îngeri…
A condus Şcoala de poezie
Poet, romancier, nuvelist, eseist, dramaturg, critic de film şi de teatru, autor pentru copii şi tineret, traducător și editor, Dumitru M. Ion a fost unul dintre cei mai talentaţi şi apreciaţi scriitori din România. A tradus nenumărate cărţi din română în limbi de circulaţie europeană, a înfiinţat fundaţii culturale, a condus Şcoala de poezie în Orașul Regal, a asigurat desfăşurarea unor largi forţe lirice internaţionale în apreciatele „Nopţi de poezie de la Curtea de Argeş”, editând antologii ale acestor manifestări. Până în 1989, dar şi după căderea comunismului, Dumitru M. Ion a trăit exclusiv ca scriitor profesionist, fiind prezent în peste 25 de antologii de poezie şi proză română contemporană apărute în ţară şi în străinătate.
O personalitate a literaturii
Dumitru M. Ion s-a născut la 26 septembrie 1947, în satul Brăteşti, comuna Albești. La Curtea Argeş aabsolvit Şcoala elementară, Şcoala de meserii şi Liceul „Vlaicu Vodă“. Între 1965-1966, a urmatFacultatea de Filologie, după care s-a tranferat la Facultatea de Critică, Teatru, Film şi Televiziune din cadrul IATC „I.L. Caragiale“ Bucureşti (a absolvit în anul 1971, cu titlul de diplomat în arte). A debutat în copilărie cu poezie şi proză în revistele literare ale Uniunii Scriitorilor din România („Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”). Anul 1966 a marcat debutul său editorial cu volumul de versuri „Iadeş”. Din 1967, a fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, fiind ales în câteva rânduri în forurile de conducere ale acesteia. Încă de la debut, critica literară l-a considerat pe Dumitru M. Ion drept o personalitate importantă a literaturii române contemporane.
Volume din lirica sa – în 26 limbi
A publicat 17 cărţi de poezie, zece romane şi volume de nuvele, șase cărţi de poezie şi proză pentru copii şi tineret, trei drame şi două volume de eseuri. A tradus în limba română şi în alte limbi peste 170 de volume. A alcătuit şi a tradus antologii esenţiale din lirica chineză, georgiană, armeană, macedoneană, din R. Moldova şi din poezia Egiptului antic. A publicat peste 100 de eseuri dedicate filmului şi teatrului. Volume din lirica sa au apărut în 26 limbi.
Poezia, proza şi traducerile sale au fost distinse cu 35 premii naţionale şi internaţionale. A obţinut mai multe burse de studii şi invitaţii de călătorie în: SUA, RF Germania, Italia, Iugoslavia (Serbia şi Muntenegru), Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Grecia, Turcia, Egipt, Cipru, Georgia, Armenia, Uzbekistan, Spania, Tunisia, Columbia, Azerbaijean etc. A participat la festivalurile internaţionale de poezie de la: Struga, Veles, Tetovo (R. Macedonia), Sarajevo (Bosnia şi Herţegovina), Budva (Muntenegru), Las Palmas, Canare (Spania), Bagdad (Iraq), Medellin (Columbia), Smederevo, Belgrad, Negotin (Serbia), Jedlienne (Tunisia), Krdjali (Bulgaria), Izmir, Ordu, Istanbul (Turcia), Zagreb (Croaţia), Lesbos (Grecia) ș.a.
Un poet de onoare
Dumitru M. Ion a fost membru al unor prestigioase societăţi, asociaţii şi uniuni de creaţie din mai multe ţări, cetăţean de onoare al municipiului Curtea de Argeş, poet de onoare al oraşului Skopje etc.În 1991, a fondat Editura „Orient-Occident”, publicând în special carte de poezie. A fost preşedinte al Festivalului internaţional „Nopţile de poezie de la Curtea de Argeş” (fondat în anul 1997, împreună cu poeta Carolina Ilica), devenit unul dintre cele mai profesioniste și mai performante festivaluri mondiale de gen. A fost preşedinte al Fundaţiei şi al Organizaţiei Culturale „Academia internaţională Orient-Occident” (Curtea de Argeş), pe care a întemeiat-o tot împreună cu poeta Carolina Ilica (1998).
Ieri, inima poetului Dumitru M. Ion a încetat să mai bată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
„Cobora un zeu tânăr şi beţiv/Cu lumânările din era cunoaşterii,/El era vraciul dintr-un neam de efebi/Care făceau prăpăd în lumea urâţilor./Mă-aşeza pe un pat de mâl ca pe-o sămânţă,/Şedea cu genunchii pe duhul meu/Şi striga că vede ce boală am./Apropiaţi-vă, le spunea dobitoacelor -/Vedeţi banul acela care mişcă în el?/Se-ncruntau, trimiteau soli să-mi vadă inima -/Numai aşa putea trăi omul sănătos./Dar prin minunea care mereu ne ocoleşte/Rămânem pe dealurile noastre/Să râdem şi să plângem/De sărbători. („Vânătorile sincere”, de Dumitru M. Ion).
