Florin Halagian, omul care a adus singurele titluri de campioană a României din palmaresul echipei FC Argeș cu care s-a impus în Divizia A în sezoanele 1971-72 și 1978-79 a încetat astăzi din viață.

A decedat la vârsta de 80 de ani. A urcat la cer să-l antreneze pe Dobrin, cel pe care l-a iubit enorm. Florin Halagian s-a retras din antrenorat în 2010, ultima oară activând la CS Mioveni. A antrenat în mai multe mandate echipele FC Argeş, Steaua, Dinamo şi Universitatea Craiova. A mai pregătit echipele FC Olt, Victoria Bucureşti, Inter Sibiu, FCM Bacău, FC Braşov, Ceahlăul, Dacia Mioveni şi Gloria Bistriţa.

De numele lui Florin Halagian se leagă cele mai mari realizări ale clubului din Tirvale: singurele trofee din istoria lui FC Argeş, titlurile câştigate în 1972 şi 1979; Halagian a cucerit un titlu şi cu Dinamo, având, de asemenea, şi o contribuţie importantă la construirea generaţiei care a câştigat cu Steaua, în 1986, Cupa Campionilor Europeni. Florin Halagian a antrenat România Under 21 şi România B. Ca antrenor pe prima scenă a fotbalului românescu, acesta a stat pe bancă în 878 de meciuri, ocupând primul loc în clasamentul all-time.

Fost mijlocaş, cel poreclit „Armeanul” a evoluat de-a lungul carierei pentru Dinamo, Progresul, Pompierul Bucureşti, Dinamo Piteşti, Petrolul, Minerul Baia Mare şi Vagonul Arad.

Foştii fotbalişti ai Argeşului au rămas şocaţi la aflarea veştii că omul care le-a influenţat în mod pozitiv cariera s-a mutat la cer. Printre lacrimi, aceştia au dat timpul înapoi şi au vorbit despre „domnul profesor”.

„Era un perfecţionist”

Viorel Moiceanu: „Am aflat de dimineaţă şi nu m-am putut abţine să nu plâng. A murit un simbol al Piteştiului şi al echipei FC Argeş.

Rămânem din ce în ce mai puţini, gloriile clubului din Trivale dispar pe zi ce trece. Florin Halagian a fost idolul meu, ca antrenor, a fost omul care m-a adus în fotbal, m-a promovat şi mi-a dat aripi să zbor. Am câştigat campionate cu dumnealui pe banca tehnică. Era foarte exigent, era un perfecţionist, îşi dorea cu tot dinadinsul să fim cei mai buni. Avea acea iubire supremă pentru fotbal, dar şi o voinţă fantastică. Ne spunea că trebuie să învingem, chiar dacă jucăm împotriva unei echipe redutabile. A fost un antrenor desăvârşit. Dumnezeu să-l odihnească!”

„Ne spunea că nimeni nu-i ca noi”

Marius Radu: „Îmi pare atât de rău că s-a stins din viaţă omul căruia îi voi purta mereu o recunoştinţă aparte. Auzisem că omul ce mi-a schimbat viaţa era bolnav de câţiva ani. Jucam la FC Argeş şi când a venit ne-a schimbat tuturor mentalitatea. A fost un antrenor excepţional, corect, un om sufletist şi familist convins. Ne sfătuia pe fiecare, ne dădea poveţe, ne îndruma paşii în fotbal, dar şi în viaţă. Îmi aduc aminte cu plăcere de domnul profesor Halagian. Dacă un jucător îşi lua o maşină mai scumpă, îl certa părinteşte. Ne spunea că în cazul în care avem 10 lei, să nu facem prostia de a ne lua maşină de 12 lei, ci care să coste 5 lei! Ne spunea să ne luăm mai întâi o casă, un apartament, apoi o maşină. Perioada petrecută cu domnul Halagian a fost cea mai frumoasă din cariera mea de fotbalist. Când a plecat la Braşov şi la Piatra Neamţ a insistat să mă ia cu el. Îi plăcea că eram serios şi familist. Chiar dacă greşea, ne pedepsea, am învăţat multe de la dumnealui. Înainte de antrenamente, o jumătate de oră ne ţinea prelegeri despre viaţă, despre familie, ne spunea pilde, ne dădăcea, era deosebit. După aceea vorbeam şi despre fotbal. După eşecuri ne certa părinteşte, ne spunea că suntem proşti şi fraieri! Doar ca să ne ambiţioneze. Se comporta frumos cu cei timizi, emotivi, ne explica, ne încuraja; înainte de meci, ne făcea să ne simţim cei mai buni din lume, ne transmitea forţă, încredere, ne spunea că nimeni nu-i ca noi. Dar era şi foarte exigent şi atent la fiecare detaliu. Ne punea să ne tundem şi ne spunea mereu că suntem actori şi avem spectacole pe scena fotbalului. Îmi plânge sufletul. Dumnezeu să-l odihnească!”

„Rămân amintirile”

Jean Vlădoiu: „Rămân amintirile, nu avem ce face. Ştiam că este bolnav, avea Alzheimer, l-am mai vizitat, dar în ultima perioadă nu ştia cu cine vorbeşte. Este omul care m-a promovat la FC Argeş, la 17 ani şi jumătate m-a introdus titular. Ce pot să mai spun? A fost mentorul meu, omul care mi-a deschis drumul către performanţă, a fost ca un părinte pentru mine. L-am avut şi la naţională. Este o zi tristă pentru fotbalul românesc, cuvintele sunt de prisos. Dispar cei mai mari antrenori. A murit omul care a câştigat de două ori campionatul cu FC Argeş. Tot respectul şi condoleanţe familiei!”

„Voi sunteţi băieţii mei!”

Nicolae Diță: „Îmi tremură vocea şi-mi găsesc cu greu cuvintele. Domnul profesor mi-a înmânat banderola de căpitan al echipei FC Argeş. I-a întrebat pe colegi dacă sunt de acord să fiu căpitan, iar ei m-au votat. A fost un antrenor de calitate. Am vorbit acum două luni la telefon şi-mi spunea că va veni la Piteşti să se întâlnească cu noi, cu băieţii lui. Era bine, vorbea coerent, mi-a spus că se bucură enorm de faptul că nu l-am uitat şi că am aceeaşi voce. A ţinut foarte mult la jucători, ne-a iubit. Chiar dacă pierdeam, ştia cum să ne motiveze. Avea două fete şi ne spunea mereu că şi-ar fi dorit să aibă şi un băiat. Mereu ne spunea: «Voi sunteţi băieţii mei». Ştia să-şi apropie jucătorii, impunea o disciplină de fier, dar avea şi rezultate frumoase. Avea prestanţă şi intram în pământ de ruşine dacă ne certa. Dar ne motiva mereu, ştia să se facă şi plăcut, deşi era perceput ca fiind un tip dur. Nu-l voi uita niciodată”.

Distribuie pe Facebook