# Mihail Ghiţescu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial împotriva sovieticilor, dar şi alături de ei! Este singurul supravieţuitor dintr-o escadrilă de avioane nemţeşti.
Încă de luni, Centrul Cultural Piteşti şi Asociaţia Judeţeană Argeş „Basarab I” a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere au onorat, printr-un simpozion, trei evenimente marcate la 9 mai: proclamarea Independenţei de Stat a României (1877), Victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în al Doilea Război Mondial (1945) şi Ziua Europei. Cu acest prilej, colonelul în rezervă Mihail Ghiţescu, fost comandor de aviaţie, în vârstă de 99 de ani, a vorbit despre război, ca un paradox al existenţei umane, şi a sugerat că şi acum, la 99 de ani, este pregătit să-şi dea viaţa pentru patrie.
Escadrila din care a făcut parte Mihail Ghiţescu avea trei avioane nemţeşti Junkers 88. Veteranul de război a trecut, ca orice soldat, prin faţa morţii de sute de ori. Până la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, din cele trei aeronave, două au fost doborâte, cu tot cu echipaje. Un singur avion a rămas întreg, cel cu care s-a şi întors în ţară fostul comandor.
Format la Şcoala de ofiţeri de aviaţie Halle din Germania, pe care a absolvit-o într-un context în care România era de partea Axei, Mihail Ghiţescu a trăit al Doilea Război Mondial în două conjuncturi diferite, în care Armata română a luptat împotriva şi, ulterior, alături de Uniunea Sovietică.
Datoria
Mihail Ghiţescu: „Acest eveniment, adică 9 mai 1945, este important nu numai pentru poporul român, ci pentru întreaga Europă, şi chiar pentru întreaga lume, pentru că războiul este unul dintre fenomenele cele mai cumplite. Ştiţi că în religie există nişte porunci. Din punct de vedere religios, una dintre porunci este să nu ucizi, în timp ce în război se gratulează şi se decorează cei care ucid. Acest fenomen este, într-adevăr, un paradox al existenţei noastre. Adică să ucizi atunci când religia îţi interzice, dar în acelaşi timp să declari uciderea oficială şi să fii decorat pentru asemenea evenimente. Ce să vă mai spun? Acesta este războiul… În urma sa au rezultat 111.000 de morţi şi răniţi. Ca veteran de război eu am satisfacţia că mi-am îndeplinit conştiincios serviciul militar. Sunt născut în anul 1920 şi simt datoria faţă de patrie. La 99 de ani ai mei, fiind lucid şi încă conştient de existenţa mea, dacă mi s-ar cere un sacrificiu pentru patrie eu aş fi gata să îl dăruiesc cu toată plăcerea. Mă gândesc la Coşbuc, care spunea: «Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit.» Deci libertatea este lucrul cel mai de preţ pe care l-a cucerit România şi nu numai România, ci întreaga Europă. Pentru că, odată cu terminarea celui de al Doilea Război Mondial, putem să spunem că am devenit într-adevăr real liberi şi ne-am ales singuri sistemul nostru de existenţă.”
9 mai
Despre semnificaţia triplului eveniment marcat la 9 mai au mai vorbit col. (r.) Ilie Stoica, col. (r.) Ion Catinca, profesoara Cornelia Ghinea şi Ion Neagoe, general de brigadă. Prelegerile au fost completate cu recitaluri de poezii patriotice oferite de militarii poeţi col. (r.) Constantin Mândruţă şi Andrei Ionescu, plutonier adjutant-şef. Militarii în rezervă şi în retragere au ţinut şi un moment de reculegere în memoria lui Constantin Rădulescu, fost membru al Corului veteranilor „Mihai Viteazul” din Piteşti.
