A fi astăzi cetăţeanul unei ţări vest-europene înseamnă să trăieşti continuu cu sentimentul că barbaria te pândeşte din exterior, ascunzându-se undeva la periferia conştiinţei colective, simţind-o ca pe o prezenţă ameninţătoare, care aşteaptă un nou moment să iasă la lumină. Iar această ieşire este cauzată de frustrările unora care nu le mai spune nimic sufletul înaripat, aşa cum îl reprezintă statuia Libertăţii sus pe baricadă, sugerând un început de zbor. În inima unui astfel de om nu este loc pentru vis şi speranţă. El simte numai ură şi invidie faţă de nativi. Dorinţele lui devin frustrări care iau chip de duhuri. El este fiul unei familii care a părăsit demult ţara natală, pentru a-şi face un rost într-o ţară vest-europeană. Chiar dacă, teoretic, emigrantul acesta are aceleaşi drepturi şi libertăţi, el se confruntă practic cu tot felul de prejudecăţi din partea nativilor. Şi astfel, aproape fiecare familie de emigrant devine un butoi cu pulbere, mustind de frustrări şi resentimente. Emigrantul acesta a fost alimentat cu tot felul de iluzii cât a fost copil, dar când a ajuns la vârsta adultă a început să se confrunte cu barierele injuste ale unei societăţi care se declară oficial a lui, dar care, de fapt, nu este. Aşa a apărut figura emigrantului, care a crescut şi a trăit tot timpul într-o stare de criză. Este vorba despre figura emigrantului român, bulgar, spaniol, portughez, dar mai ales a emigrantului cel mai puţin asimilat, cel nord-african şi arab. Pentru acest emigrant fructele nu au îndeplinit promisiunea florilor.
Prin urmare, ce se petrece în mintea celor din cea de-a doua generaţie de emigranţi? Ani în şir, copiii aceştia şi-au văzut de treaba lor, au mers la şcoală, au participat la concursuri şcolare sau sportive, dar în tot acest timp au fost marginalizaţi de copiii nativilor. „Asasinul de la Munchen, un german-iranian, a fost probabil victimă a hărţuirii de către alţi tineri de vârsta sa”, a declarat ministrul de interne german, Thomas de Maiziere. Tânărul acesta, ani în şir, s-a străduit să-şi facă un rost în viaţă, în alt cartier, în alt oraş, în altă zonă, alături de alţi oameni, cu care, la început, se simţea pe aceeaşi lungime de undă. Dar degeaba. El a trăit aceleaşi frustrări, aceleaşi nedreptăţi, generate de situaţia lui de cetăţean de rangul al doilea. La fel, oricât te-ai strădui ca străin să trăieşti în Germania sau Franţa, niciodată nu vei fi egalul unui german sau francez. Uniunea Europeană este doar în tratate, pentru că în viaţa de zi cu zi nu vei fi niciodată egalul unui nativ vest-european. În această Uniune un emigrant duce o viaţă aşa cum mâni un cal. Aici te confrunţi cu tot felul de bariere invizibile. De aceste bariere îţi dai seama după mai mulţi ani petrecuţi în mijlocul occidentalilor. Şi în momentul conştientizării nedreptăţilor la care eşti supus, cum să reacţionezi? A le accepta, în sufletul şi conştiinţa ta, înseamnă a le recunoaşte celorlalţi dreptul de a te nedreptăţi. Emigranţii nu sunt un popor, ci o colectivitate, niciodată parte a poporului în mijlocul căruia muncesc şi trăiesc.
Aceşti emigranţi, fie ei din prima sau a doua generaţie, trăiesc un exil permanent. Ei nu se simt nicăieri acasă.
Iată cum s-a ajuns ca, pentru numeroşi tineri din generaţia a doua de emigranţi, un stimulent la acţiune şi sacrificiu să-l reprezinte religia. Şi astfel, emigrantul din a doua generaţie îl împrumută pe Dumnezeul tatălui său, pentru că pământul patriei familiei sale a fost demult părăsit de către aceasta. El a început să lucreze zilnic la planul său diabolic, de a-şi întâlni Dumnezeul, omorându-şi semenii. Oare cum poate să-l caute pe Dumnezeu prin proslăvirea morţii? Cum îl trimite Dumnezeul lui să treacă peste oameni cu camionul ucigaş sau să tragă la nimerală cu pistolul pe străzile oraşului? Cum poate să arunce cu bombe prin aeroporturi, staţii de metrou sau în plină stradă? Cum poţi găsi că este firesc ceea ce este potrivnic vieţii? Şi cum poţi să ştii, profet să fii, dacă în clipa morţii nu vei regreta ceea ce le-ai făcut semenilor tăi? Poţi tu să ştii dacă sângele tău nu va avea o minimă revoltă în ultima clipă? Întrebări la care e greu să găseşti răspunsuri. Deci, vinovăţia pentru crearea unei asemenea tipologii umane o poartă însăşi Uniunea Europeană. Dacă Europa este unită pe verticală, la nivelul de politici administrative, ea este divizată pe orizontală, la nivelul străzii şi al luptei pentru existenţă. Uniunea Europeană nu a reuşit să armonizeze această topică socială. Iată de ce liderii vest-europeni sunt total surprinşi atunci când se confruntă cu acte teroriste. Ei privesc Uniunea Europeană în funcţie de ce au scris prin tratate, nu pe ferestrele birourilor care dau în stradă şi în care se întâmplă tot felul de grozăvii. Or, în stradă se află un om care nu are nimic de pierdut, nici chiar viaţa. El este programat a muri oricând, chiar dacă mai are mulţi ani de trăit. Acest om nu va muri oricum şi nu va fi surprins de moarte. Şi cât de odihnitor este, constată el, să te rogi pentru asta! Ceea ce trebuie să facă ştie foarte bine încă de când era copil. Sufletul lui nu se lasă impresionat de cei care sunt zdrobiţi de roţile camionului. La împrăştierea morţii nimic nu trebuie să fie ascuns, totul trebuie să fie văzut. Pentru el a muri e teribil, nu oribil. Iar moartea celorlalţi trebuie să ia prin surprindere. Şi, din păcate, de prea multe ori reuşeşte.
Gheorghe SAVU
9 Comentarii
VICTOR VIOREL
Foarte bine!Traiesc de 14 ani in strainatete si m-am luptat si eu cu prejudecatile lor.
adina
Fain articol.felicitari! Mi-ar fi placut sa aflu si o concluzie asezata metaforic in perspectivele societatii romanesti. No, dara dincolo de realitatile unei Europe contaminate de islamism, noi cei din est ar trebui sa le facem un cadou acelor policitieni de la stanga Balcanilor ca bunaoara la ei toleranta este inteleasa complet diferit. Cand ratiunea ajunge sa se subtieze pana ajunge asemeni unui fir de plasa de paianjen, apar adormitele ferocitati justificate de te mai miri ce . Crestinismul trebuie aparat nu cu ideologii birocratice strigate in Parlamentul European sau cu deschideri riscante de dragul unui fel de democratie adulata la nivel declarativ, ci cu arma in mana. In opinia mea ar trebui sa ne adaptam modelului israelian. Sau cel putin ceva de pe acolo. Voi incerca sa ofer cateva solutii si mi-ar placea tare mult ca ele sa fie comentate in cadrul publicatiei dumneavoastra. Stagiul militar obligatoriu pentru toti tinerii barbati care au implinit varsta de 18 ani cu posibilitatea ca si femeile sa poata opta pentru acest demers avand avantajul scutirii de impozite si taxe pe perioada lui. Toate familiile care au mai mult de trei copii sa beneficieze de ajutor de la stat in echivalentul unui salariu minim pe economie, acces la credite garantate de stat si la asigurari medicale gratuite. Tot personalul bisericesc trebuie sa invete sa traga cu arma si sa detina un minim de pregatire de supravietuire si cunostiinte medicale aferente. Utilarea tuturor lacasurilor de cult cu echipamente de prim ajutor si cel putin doua-trei persoane calificate in zona medicala de urgenta. Sunt zeci de mii de biserici care pot avea la nevoie o alta destinatie in afara de aceea de sugative de bani publici. Incurajarea sportului in dauna spatiilor destinate consumului de alcool, distractiei si a altor deviante de ordin social. Interzicerea stabilimentelor de depravare: bordeluri, saloane de masaj, cluburi etc. Excluderea de urgenta a preotilor din scoli si inlocuirea acestora cu un personal militar dublat de un medic de medicina de urgenta. Tinerii au nevoie de alte prioritati. Cultivarea nationalismului romanesc pe toate canalele mediatice. Incurajarea intoarcerii la sat cu obligativitatea cultivarii pamantului pentru cei care aleg sa renunte la viata urbana in favoarea celei rurale. Statul ar trebui sa sprijine acesti agricultori sa poata sustine prin productia proprie dublul persoanelor angajate. Inchisoare pe viata pentru denaturarea banului public si tatuarea tuturor infractorilor pe frunte cu un simbol colorat in functie de gravitatea actelor savarsite. Acest semn distinctiv va fi purtat toata viata si nu poate fi eliminat decat in urma unei decizii judecatoresti care atesta ca fostul infractor a adus enorme beneficii tarii. Retragerea cetateniei romane in regim de urgenta a tuturor celor care nu respecta legea fundamentala a statului. Trasarea unui alt profil educational axat pe trinomul : medicina, educatie, armata. Confiscarea tuturor averilor ilicite care depasesc 100 de mii de euro. Anularea impozitelor si taxelor pentru oricare cetatean care face dovada ca ia in intretinere un batran sau un copil fara posibilitati.
misha
Uraaa !
Spiritul Secera si Ciocanul n-a murit !!
Popa
Doamna Adina, sunteti din Ardeal? Imi place cum ganditi, ar fi o onoare sa va cunosc personal, dar ma bucur ca va cunosc „virtual”, fie si in acest spatiu public pus la dispozitie de ziarul ARGESUL, al carui cititor sunt. Aveti niste idei foarte bune, iar cand ati spus averile „ilicite” cred ca dl. misha a crezut ca va referiti la averea dumnealui… de a adus in discutie spiritul „Secera si Ciocanul”. Nici secera si nici ciocanul nu au facut rau nimanui, daca au fost manuite cu pricepere. Si simbolul „secera si ciocanul” ar trebui respectat. Unii (ca misha) nu pricep ca poporul roman a muncit mult pentru a construi atatea obiective de care se bucura ei azi.
Va sfatuiesc sa intrati in politica… si sa sustineti ideile de mai sus. Sa le trimiteti presedintelui Iohanis, poate ii sunt de folos… Recunosc ca aveti putin „radicalism” in idei, dar eu unul le plac…
adina
Multumesc…Nu obisnuiesc sa fac nu stiu ce judecati pe marginea comentariilor insa cred ca si dl. misha atat timp cat se afla aici, are motive sa fie crezut si valorizat.
misha
Citesc ziarul /editorialele si comentariile dintr-un motiv simplu : imi dau o sinteza asupra modului de gandire individual si de grup , recunosc personajele , imi arata sensul locuitorilor dintr-un judet ! Si mai e ceva : comentariile nu sunt bannate sau excluse !
N-are nicio treaba cu averea , cu jignirea sau alte asemenea chestiuni !
Din pacate ( sau din fericire ) trebuie sa citim multa istorie astfel incat sa nu repetam greselile trecutului .
Astfel ca :
– a mai fost cineva care a tatuat evreii sa-i diferentieze de OAMENI
– simbolul secera si ciocanul a fost confiscat
– sub masca ca poporul roman a muncit inseamna ca a fost platit pentru munca asta
In rest numa’ de bine ! Tuturor !
Sabin
Misha, o fi femeie sau barbat?Pentru ca uneori gandeste ca o femeie, iar alteori ca un barbat.
Samir
E multa dihonie in tara asta!
Popa
Pornind de la acest subiect, s-ar putea trage niste concluzii. Sa nu lasam religia sa ne „strice” mintea, adica sa nu devenim habotnici, sa lasam scoala sa-si faca treaba (s-o ajutam, sa nu-i mai punem piedici pe toate partile) iar noi sa ne intalnim zilnic in aceasta pagina a ziarului Argesul, sa mai comentam… Am intalnit saituri cu sute de comentarii, dar pe care – daca le citea cineva, era pur si simplu din intamplare. Se mai injurau intre ei cititorii, dar nicio reactie de la autori. Aici vad ca se citesc si parerile noastre de catre autorii articolelor, iar asta ne bucura foarte mult, pentru ca exista dialog intre ziarist si cititorul sau. Felicit ziarul Argesul, are oameni de valoare, atat profesionala cat si umana.