Potrivit celui mai recent raport al Centrului European pentru Controlul Bolilor (ECDC), România se menține în top în ceea ce privește consumul de antibiotice și se află pe locul doi la consumul de antibiotice fără prescripție medicală (15% din consumul total). În ultimul an, peste 4,5 milioane de români au tratat,cel puțin o dată, infecții ușoare, în special de căi respiratorii și de tract urogenital, cu antibiotice, în peste 30% din cazuri, fără prescripție medicală în urma unei consultații de specialitate. Concetățenii noștri au folosit ca surse de informare sfaturile vecinilor sau prietenilor, sau sursele online. Obiceiul duce la polimedicație și de multe ori se întârzie periculos diagnosticul unor afecțiuni grave, unele cu evoluție rapidă. Există încă în România persoane (în special vârstnici singuri), care își găsesc sfârșitul singuri, „fără lumină”, nevăzuți de medici.
Procedura „programării” la noi este mai facilă decât în țările vest europene, unde, pentru boli cronice, se așteaptă la rând între trei și șase luni. La noi, programarea se respectă și funcționează doar la cabinetele stomatologice. În rest, în ambulatoriu, atât în unitățile de stat cât și în cele private, funcționează sistemul de „cunoștiințe” care asigură consultația, și fără programare, în mai toate specialitățile.
Revenind la antibioterapia negestionată de medici, aceasta are două consecințe destul de nefavorabile pentru pacienți: creșterea rezistenței la antibiotice a diverselor specii bacteriene și apariția unor tulpini multirezistente la antibiotice, care produc infecții „nosocomiale” (în spitale de regulă mai vechi ca și construcție). Bacilul Piocianic și Stafilococul auriu fac victime printre pacienții care suferă intervenții “pe cord deschis” sau neurochirurgicale de anvergură și de durată. Și este încă valabilă zicala “operație reușită și pacientul mort”. Un loc aparte îl ocupă bacteria Clostridium Dificille care, în special la pacienții vârstnici instituționalizați, datorită folosirii repetate a antibioterapiei pentru orice infecție facilă, produce enterocolite severe cu sfârșit letal deseori.
În Europa nu se eliberează niciun medicament, și în special antibioticele, fără prescripție medicală. La noi, adeseori, pentru orice simptome banale, concetățenii consultă la telefon cunoștințe, de cele mai multe ori fără pregătire medicală, mai ales de sex feminin, care recomandă cu nonșalanță diverse formule de tratament. Salariatele farmaciilor eliberează contra cost medicația solicitată fiindcă sunt obligate să-și facă “targetul” pentru a-și primi și așa destul de modestele retribuții.
Responsabilitatea consumului mare și nepotrivit de antibiotice nu poate fi atribuită unei singure entități. Vinovați deseori sunt și medicii prescriptori (uneori și din spitale), și pacienții care solicită deseori insistent antibiotice, și producătorii, și decidenții, care nu intervin astfel încât să limiteze consumul excesiv de antibiotice. Este locul să menționez și insistenţa cu care se recomandă vestitele produse, în special suplimente alimentare, care “stimulează imunitatea”. Precizez că imunitatea nu se vinde la farmacie. Ea se moștenește sau nu genetic, la fiecare dintre noi; există din nefericire și persoane imunodeficitare, care pot fi mai ușor victime ale infecțiilor de orice fel. Metoda sigură de stimulare a imunității este vaccinarea și, din nefericire, încă se duce o adevărată luptă pentru asimilarea ei la publicul larg. Prin vaccin, crește specific concentrația de anticorpi (“soldații imunității”), pentru a apăra organismul împotriva infecțiilor specifice. Anticorpii generați de organismele imunocompetente sunt cele mai puternice antibiotice specifice. Și fiindcă a venit iarna, stimați cititori, în special persoanele mai în vârstă și cu niște suferințe cronice “în raniță”, vaccinați-vă antigripal în această perioadă.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
P.S. Nu victoria în lupta este excelența supremă, ci eliminarea adversarului fără luptă.
