Există o prioritate certă şi demnă a argeşenilor, aceea legată de filosoful creştin Petre Ţuţea. Un om care ar trebui să fie mitul nostru. Filosoful din Boteni s-a născut la 6 octombrie 1902 şi a murit la 3 decembrie 1991. Fără să număr anii vieţii sale şi fără să invoc realizările lui de-o viaţă într-ale spiritului, voi spune doar că de la el ştim despre diferenţa dintre devenire şi dumirire întru credinţă. Ca, de pildă, în cazul ce urmează. Strânsa prietenie între Nae Ionescu şi Petre Ţuţea e un lucru bine cunoscut. Pe seama ei, multă vreme a circulat o istorioară, considerată de toată lumea ca fiind autentică. Pe când Petre Ţuţea se fălea cu ideea sa despre devenirea întru credinţă, Nae Ionescu i-a atras atenţia că omul nu devine credincios, ci se dumireşte de-a lungul vieţii dacă este sau nu credincios. Toţi studenţii timpului au preluat această idee şi au început să discute despre ea. S-a ajuns atât de departe, încât Emil Cioran şi-a luat la palme un coleg din cauza ei, iar Noica a început să fie frământat de ideea dumiririi prin devenire, încât şi-a făcut din ea cheia de boltă a filosofiei sale. Interesant este că această idee a preocupat şi gândirea tinerilor studenţi de la filosofie din perioada comunistă. Aşa am preluat-o şi eu, încercând s-o dezleg la rându-mi.
Prin urmare, a spune că studenţii de la filosofie erau interesaţi de o idee a lui Nae Ionescu în plin comunism pare o absurditate. Şi totuşi, nu e aşa. Pe de altă parte, departe de mine gândul de a arunca umbre prea întunecate asupra perioadei comuniste, pentru că nu am niciun merit în acest sens. Şi totuşi, tinerii de atunci erau la curent cu tot ce se întâmpla în domeniul spiritului. Şi cred că în orice moment am fi putut informa destul de exact pe oricine despre ceea ce era important pentru noi şi pentru ţară. Iată cum, în circumstanţe particulare ale comunismului, mulţi tineri s-au putut cultiva, aşa cum s-au cultivat, s-au putut îngriji de spiritul şi inima lor, aşa cum s-au îngrijit. Dar ceea ce s-a petrecut cu adevărat important în perioada comunistă este că tinerii acelei perioade au demonstrat că unii oameni nu devin atei, ci se nasc aşa. Această idee este valabilă şi în privinţa credinţei. Nu devenim credincioşi, profund credincioşi, ci ne naştem cu această predispoziţie. Aşadar, asta a dorit să-i spună Nae Ionescu prietenului său mai tânăr Petre Ţuţea. Mai precis, înclinaţia spre religiozitate a unora ca şi spiritul laic al altora sunt lucruri pe care mediul şi educaţia nu fac decât să le dezvolte când e cazul sau, dimpotrivă, să le întârzie în dezvoltarea lor normală. Ideea aceasta e susţinută şi de faptul că, în plină perioadă comunistă, au trăit unii dintre cei mai mari mistici ai Bisericii noastre, printre care îi amintesc pe Arsenie Papacioc, Teofil Părăian, Arsenie Boca.
Plecând de la ideea lui Nae Ionescu despre dumirire, am ajuns, aşadar, la concluzia că noi, ca fiinţe umane, suntem cu toţii cuprinşi, încă de la naştere, în infinitatea unui misterios program atribuit divinului. Iată de ce în ortodoxie botezul are loc la câteva luni de la naşterea copilului! Credinţa sau necredinţa noastră este primită încă de la naştere. Aşteptarea unei deveniri în acest sens ar fi inutilă.
Odată cu naşterea, aşadar, suntem cuprinşi deja într-un program al Creaţiei. Iar credinţa este înscrisă într-o carte cu care venim pe lume şi care ne vorbeşte despre cele de dincolo de lume, fără s-o citim. Cartea aceasta nu cunoaşte cuvinte, concepte sau noţiuni ca toate celelalte cărţi, ci numai revelaţii, intuiţii şi inspiraţii. Cu ajutorul ei noi nu devenim, ci pur şi simplu ne dumirim despre menirea noastră pe pământ. Ea este cartea vieţii. Este la fel ca în mărturisirea părintelui Rafail Noica: „Am scris o carte, care se numeşte «Gânduri». Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aştepta ca fiul lui Constantin Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi «Memorii», fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!” („Celălalt Noica”, pag. 35).
Prin urmare, vanitatea noastră este încrederea că putem să devenim religioşi fără aportul dumiririi, ceea ce înseamnă să repetăm mereu prima cădere, care ne poate urca pe un eşafod instabil al mândriei personale. Iată de ce pericol l-a salvat Nae Ionescu pe Ţuţea! Dumirirea este o viaţă transfigurată într-o clipă, iar credinţa este fidelitatea faţă de acea clipă. Astăzi, însă, tinerii nu mai sunt dominaţi de ideea dumiririi, ci de cea a devenirii lor întru, să zicem aici doar, sărăcie spirituală, ratându-şi menirea înscrisă în propria carte. Aceştia sunt rătăciţi pe drumul vieţii. Fapt ce nu s-a întâmplat nici măcar în comunism cu unii dintre noi. Duminică, 6 octombrie, se împlinesc 117 ani de la naşterea lui Petre Ţuţea.
24 Comentarii
Dora
Domnule Savu, aceasta este vocatia dvs, de filozof. Un articol incantator, dar si orientativ.
Anonim
Păi… bine, Savule, să te laşi …şi tu, SEDUS, TU,…descendent („mai pe departe” !) dintr-un ORIGIA/L/R …”filosof” (ȚUȚEA PETRE – ca un harbuz…cu miez zemos & dulce, roşu & cu semințe multe, cărate în „foios” de …cornute mari (Cornel & Cornelia)…mai sus…pe muntele/muncelu’… Goargăş !), zic, să te lasî şi tu,…un GHEORGHE (!)…sedus de o legumicultoare…”de la vale”/Videle…care te îmbie la o…încrucişare…gratis (!)… cu dovleacul ei turcesc MARIȚA/Marota, poreclit/cu supranume…de duminică… „Dora”/”Pushyca” ??!! Şi asta, numai că ți-a zis/îți zice ea (o dată !) …mai apăsat…”MAESTRE”, ca odinioară (prima dată !) măgarului lui Burida/n/m care îi carà desagii lui „popa” Arghezi/Teodorescu şi s-a ÎNCĂPĂȚÂNAT ca…ulterior …altul , Klaus Werner , autor de „FABULE”…de Sibiu ??!!… Măcar de-ți zicea şi ea/el (DorA)…Sfinte/Fericite Augustin din Hipona , „Doctor” al Bisericii Catolice…la Roma /”Prea Învațat”/u/le …la Constantinopole !
un preacititor
sunt curios cum ti-ar fi vazut Tutea, Noica sau Nae Ionescu articolele pline de matanii la adresa lui Dragnea, Veorica sau pe vremuri ( Nicolescu). Adevarat program al creatiei pe care il invoci in paraclisul de unde iti strigi nemurirea. Vai de sufletul tau Savule !
Anonim
Scriem și noi despre articol și tema lui sau doar ne vărsăm umorile ,,dezechilibrate”?
Anonim
Nene nu se intelege nimca scri cam naspa parantezili aiurea incepi cu litera mica nu prea te pricepi oi fi si frun scriitor
Anonim
Comentatorul acesta rău, care invoca sufletul unui semen, este varianta argeșeana a lui Gheorghe Dinca. El nu violează fetițe, ci ideile lui Savu.
Anonim
Savu e in pana de idei și scrie orice despre oricine, oricând! Nu mai are direcție. Asta este dezintegrarea eului… Savu este un este un produs consumat!
Zorro
Da’ nici ca tine, împrăștiat,…,,Savu este un este…”. Decât așa…Bine că te-a (ai) lăsat!
Boni
Hopa, a revenit ofticatul! Stai cuminte, ești departe de Savu.
Goargăș
Astăzi, cetățeanul național Petre Țuțea ar fi împlinit 117 ani. A plecat însă în Cer pe 3 decembrie 1991.
Depănând amintiri din temnițele comuniste, Ilie Tudor, tatăl lui Tudor Gheorghe, povestește: Eram prin curte, trecea comandantul închisorii însoțit de caraliu…..și plin de el zice: Ce Dumnezeu, bă, ce Dumnezeu, nu există Dumnezeu, uite, am ajuns în Lună și n-am dat de niciun Dumnezeu.
De la al 4-lea, al 5-lea, din spate, se ridică o mână: Dle comandant, ați crescut la țară sau la oraș? La tară, bă. Și ați avut porci? Dar care gospodar din România n-are porc. Și ați văzut dvs. porc să se uite în sus?
Era Petre Țuțea!
Comandantul nu era prost și zicând: e nebun, e nebun, a plecat cu coada între picioare.
Mulți dintre noi au uitat să se mai uite în Sus. Sau măcar în sufletul lor! Va mai veni, vreodată, vremea?
diogene
Romania are oameni de valoare dar nu le acorda atentie.Comunistii au avut grija sa ii transforme in martiri. Prea putine persoane isi aduc aminte de ei. . Daca lasam uitarea sa se astearna asupra lor din motivul frustrarilor personale e pacat de tot sacrificiul eroilor, unii contemporani.
Felicitari autorului, pentru aceste eforturi ale sale.
Anonim
N-are rost să insistăm pe/despre ideile filosofice ale fiului natural, dar nelegitim, al preotului Petre Bădescu (1859-1925) şi al „enoriaşei” Ana Țuțea (1885-1960) din Boteni, Muscel. Primul dintre cei 8opt copii ai celor doi, care n-au fost căsătoriți „legal”niciodată, s-a născut în timpul (6 oct.1902) cât soția preotului Petre Bădescu (preoteasa Smaranda) trăia ! Au urmat alți 7şapte copii (frați şi surori cu filosoful). Preotul Bădescu a avut şi o fiică legitimă (cu preoteasa Smaranda).
Viitorul filosof şi eseist (economist, jurist, politician) legionar PETRE ȚUȚEA primind numele de botez PETRE (prenumele tatălui, Petre Bădescu) , dar numele de familie al mamei (fiica țăranului din Boteni- Oprea ȚUȚEA).
Nu mai insistăm asupra genealogiei lui Petre Țuțea !
Trebuie să menționăm însă că înrâurirea ideilor sale filosofice creştine & ortodoxe are prea puțină legătură cu „meseria” tatălui său şi vine, mai degrabă, din înregimentarea sa politică în Mişcarea Național Legionară din timpul legăturii sale cu ideologul național-legionarismului românesc, profesorul de filosofie Nae (Nicolae) Ionescu, de la Universitatea bucureşteană, caruia i-a fost amic apropiat şi discipol într-ale ideologiei legionare.
Trebuie să menționăm şi că Petre Țuțea a activat în Ministerul Economiei Naționale din 1933 până in 1949 (sub protecția şi în slujba Regimului legionar -între sept.1940-ian.1941 fiind chiar Secretarul General al Ministerului, cu rang de Ministru). În urma rebeliunii legionare/”Pogromul de la Bucureşti”-20-23 ian. 1941, a fost arestat şi „depus” în lagărul de la Târgu Jiu (de Ion Antonescu !) pentru scurt timp.A revenit în Minister, unde a rămas până în 1949 când a fost arestat din nou , de comunişti- între 23 aug.1944 până la arestarea lui a fost protejat (inexplicabil ?!) de liderul comunist Lucrețiu Pătrăşcanu !
Se pare că subconştientul unora, care cad pe spate …în necunoştiință de …carte , vrea să se exprime (fără voia lor) !… Cei care ştiu …istoria reală sunt deja îngrijorați de prea marile „asemănări politice” dintre anii 1940/41 şi 2019 „din primăvară până în toamnă” (!) …Doamne fereşte-ne !
Boni
Halal comentariu! Toate informațiile sunt ,,culese” (în sinteză, dar nefericit trunchiate) de pe net, secțiunea Wikipedia dar, atenție!, textul care a fost copiat fără discernământ cuprinde o avertizare (semnul !, cu roșu), nepreluată: ,,Punctul de vedere neutru al acestei secțiuni este disputat”, avertizare care, având în vedere că Wikipedia este o enciclopedie liberă, perfectibilă și prin ,,voluntariat”, induce ideea unor informații care pot fi false. Se va vedea/demonstra într-un alt cadru, vecinătatea contestatarului neinformat nefiind benefică unui schimb de idei pe acest subiect.
Anonim
Boni, ştim că eşti dement/ă, oficat/ă , decrepit/ă (la etatea ta, ai …o scuză !) dar acum, dai şi semne clare că procesul de alterare mintală (schizoidie) , de care suferi cronic, trece printr-o nouă fază de recrudescență (acutizare), sub impactul invidiei patologice care îți roade ficatul, când constată toată lumea…care ştie carte, cât de …mic eşti… la minte (!)…
PS : (!) nu e roşu, e chiar…negru (!)…ca şi celalte care …te vizează ! Vai de capul tău…sec, de…boni lică !
Boni
Nu (mai) polemizez cu gunoaie…
Anonim
Florică, floricică…mică! Ia spune tu lu’ taica cine ești?
Anonim
Ca cititorii să vadă mai clar că nu „dragostea” lui Savu (boni) pt. Filosofie „pură” , pt. informația culturală , socială, politică etc., ci afilierea (cel puțin !) la „ideile” terorismului fundamentalit-religios, naționalist-şovine, antisemite (antievreieşti), fasciste, naziste-hitleriste , LEGIONARE ale fascismului promovat, din 1927, de „Legiunea Sf. Arhanghel Mihail”- sub conducerea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu (asasinat-1938) şi a lui Horia Sima, Conducătorul „Regimului Legionar”/: 14 sept.1940-20 ian.1941/lovitura de stat legionară (eşuată) împotriva armatei şi a generalului Ion Antonescu-Şeful „Statului Legionar”) , dar şi „Pogromul din Bucureşti”contra evreilor, cu mii de morți, apoi , (în) asasinatele rasiste şi politice, a unor mari personalități ale României, printre care I.G.Duca, Armand Călinescu, Nicolae Iorga, Virgil Madgearu ş.a., prim-miniştri, miniştri, savanți, oameni politici, diplomați etc.etc.;
Pe linia spionajului C.I.A. american/O.P.C.- „Oficiul de Coordonare Politică”(Frank Wisner-anii 1950) sau/şi a „Operațiunilor Secrete C.LA.” din timpul celebrului Gratien Yatsevich (tot anii ’50 !) ;
Nu cumva nişte „ziarişti” nevinovați ca Savu (boni/”popa” Bichir ? !) sunt folosiți să puncteze „praznicul” operațiunilor de paraşutare în România a legionarilor refugiați în Vest
(după 1945) : ex. Echipa paraşutată „Robert”(1-2 oct. 1952 – Calafat) formată din Mircea Popovici şi Alexandru Tănase „din Băbeni-Vâlcea” (?!)… (va urma)
Anonim
Trăiască netu’, bun pentru nuli!
Anonim
Aşa cum vedem în jurul lui Gh. Savu , tot mai mulți ignoranți se adună (ciupur!) !
Ei neagă Istoria poporului român, care ne arată cu forța faptelor istorice … ceea ce a dus la marile tragedii sociale şi politice ale sec.XX/20 & XXI/21…(!) cu treceri succesive de la o dictatură la alta : regală, legionară-fascistă-democrată-poulară- comunistă-sovietică-ceauşistă- neoliberală-colonială/istă (actuală! ) etc… Şi vine… Gheorghe, un obscur securist/”răspândac” ( sub numeroasele lui pseudonime : boni/dora/zorro/argeşel/goargăş/smeo/gigi/marin/tanța & costel ş.a. !)..şi face apologia „țăranului român credincios” sub forma „libației/libatio”…legionarului pur-sânge : național-socialist/fascisto-hitlerist în odăjdii „orto” doxe pe înțelesul altor „alcoolişti”, dar ce zic eu (?!)…a tuturor care prind muşte…”cu ochi roşi” & „mațe fripte”… de alcool „scripta manent”/eticheta de pe sticlă/e , dar cu ochii target numai…după „boni”(€ & $) şi Baby …”peste 50 – xxxL si < 700 ml/g..(!)
Boni
Ar fi multe de zis dar vorba lui Cocoșilă: ,,Bă, nu vă spun că sunteți proști și nu stiți să vă țineți gura” (a ta este stirbă și veninoasă ca a varanului de Komodo). Citatul la plural se potrivește deoarece ești un alienat (am vrut , inițial, să scriu dement) trei într-unul.
,,Vedea”- te-aș sănătos!
Pentru mine ești un capitol încheiat!
Anonim
„Adică, mintea ta , Cocoşilă, e (tot) la alte prosti/i”! …Boni/puşico, tu nu fii trist/ă… că povestea/trailer/basmul cu Harap Alb & Ileana Consânzeana de pe site/Net s-a sfârşit …aşa’deodat/ă/brusc (!) pentru că am avt grijă/milă… şi o să ai şi d’aci’ncolo vreun an, hai doi (!) frun…”os de ros”…de la urmaşul lui Făt Savu, din Desantul/Grupul „Pascal”- („în grup” (!)…cu Gheorghe Gheorghiu şi Constantin Gigi- Munții Apuseni – 1953 ) ! Vezi , lacom/ă…cum te ştiu,…să nu te pici…iar …pe… piept !
Anonim
Boni/pussyca, hai să discutăm şi… „Filosofie”(MARE/minune !)… pe limba ta (française) ! După ce pe Savu l-ai „epuizat”…după prima lectură „pe diagonală”&”pe sărite”… spune-mi la ureche’ à bleagă,…ai apucat să-i vezi pensia aia mare/MICĂ… pe lumea/luna asta sau/ori …d’aia eşti supărat/ă…în puii mei (!??!)
Anonim
Gura păcătosului adevăr grăiește…pe diagonala si pe sărite. Pai, aceasta e cauza de nu-l înțelegi pe savu.
Remus c
O ” biblioteca ” întreaga, domnul savu !!! Felicitări!!