# Deşi Senatul a votat modificarea legii, urşii nu vor fi vânaţi prea curând…
După cum v-am informat, Senatul a modificat, săptămâna trecută, Legea vânătorii, inclusiv cu un amendament adoptat în grabă prin care, practic, se încearcă scoaterea urşilor de pe lista animalelor protejate. Concret, se intenţionează mutarea ursului din Anexa 2 în Anexa 1, permiţându-se astfel vânarea acestui animal. Legea va merge însă la Camera Deputatilor, care este for decizional în acest caz.
Cum scapă, totuşi, urşii?
…Simplu. Câţiva specialişti din Argeş în acest domeniu ne-au spus că legea nu este bine făcută, iar comisia juridică de la Camera Deputaţilor o va respinge. Nici nu va mai ajunge la vot. De ce? Dacă legea ar trece şi de deputaţi şi ar fi promulgată de preşedinte, ea va încălca flagrant Directiva Europeană Habitate, astfel că împotriva ţării noastre va fi deschisă o nouă acţiune de infringement.
Concret, România a semnat Convenţia de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa. Ursul, alături de râs, lup şi pisica sălbatică, este trecut pe „lista roşie” ca specie strict protejată, deci, conform acestor reglementări, nu se poate da cotă de recoltă. Conform specialiştilor, nimeni nu are voie să treacă un animal protejat de pe o anexă pe alta. În cazul speciilor protejate, cum sunt urşii, recoltarea lor se poate face doar prin derogare de la lege, adică în urma stabilirii unui „nivel de intervenţie”.
Teoretic, pot fi împuşcaţi
Şi totuşi, mulţi îşi pun întrebarea cum ne putem apăra de unele animale protejate de lege, în special de urşii care fac ravagii în anumite zone, unele dintre atacuri soldându-se chiar şi cu victime omeneşti. Până în urmă cu câţiva ani, în astfel de situaţii, după o documentare serioasă, cu hârtiile pe masă şi cu aviz de la Academia Română, Ministerul Mediului instituia „nivelul de intervenţie”. Mai clar, fiecare gestionar de fond cinegetic primea un plan de recoltare în funcţie de evenimentele şi de pagubele produse, totul desfăşurându-se în urma unor analize bine stabilite, şi nu pentru fiecare caz în parte, aşa cum se întâmplă acum, procedura fiind una deosebit de greoaie, pe alocuri de neaplicat.
Una peste alta, demersul parlamentarilor pare insuficient pregătit din punct de vedere al legalităţii, iar asociaţiile de protecţie a animalelor inflamează spiritele în continuare de dragul urşilor, fără a încerca să găsească soluţii şi pentru cei afectaţi de atacurile fiarelor.
Vom vedea ce se va întâmpla în zilele următoare. Cert este un singur lucru: nu vom scăpa prea curând de urşii agresivi.
