Pare desprinsă din Pateric. Povestea vieţii Cuviosului Ioanichie impresionează şi acum, la 400 de ani distanţă de perioada vieţuirii sale pe meleaguri muscelene. Iar astăzi, mai mult ca oricând, în ziua prăznuirii sale, sfântul trebuie cinsitit cum se cuvine, binefacerile sale revărsându-se în casele celor care-i cer stăruitor ajutorul.
Despre viaţa celui pe care întreaga suflare ortodoxă din România îl prăznuieşte astăzi nu se ştiu foarte multe amănunte. Într-un fel, Ioanichie, cel proclamat sfânt în 2009, în cadrul unei procesiuni speciale la care a participat însuşi Patriarhul Daniel, a rămas şi după adormirea întru nădejdea învierii, învăluit în mister, aşa după cum i-a fost şi viaţa. Se ştie despre el că a intrat în lumea monahală de la o vârstă fragedă, Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă fiind primul loc în care a deprins tainele unui trai bineplăcut lui Dumnezeu. Totuşi, nu i-a fost îndeajuns obştea monahală, mai cu seamă după ce a aflat felul în care se desăvârşesc mulţi monahi pe Muntele Athos din Grecia. Oarecum a încercat să imite modelul athonit al celor care se desprind de obştile monahale din care au făcut parte, pentru a urca o nouă treaptă pe „scara” care duce la Împărăţia Cerurilor. Ioanichie părăseşte mănăstirea şi se adăposteşte într-o mică peşteră din muntele apropiat. Pentru a primi din când în când Sfintele Taine, sihastrul a înţeles că totuşi nu poate pleca mai departe. Cu toate acestea, se poate spune că a fugit de lume după cum şi-a propus şi nici faţă omenească nu avea să mai vadă. Treizeci de ani s-a nevoit în post aspru şi rugăciune neîncetată în „chilia” sa din stâncă. Nimeni nu putea ajunge acolo, nici măcar ucenicul său care o dată pe săptămână îi trimitea puţină pâine cu ajutorul unei sfori. Tot aşa primea cuviosul Sfintele Taine!
Meritul arhiereului
Sigur, nouă, celor de astăzi care trăim în epoca super-tehnologiei, povestea vieţii lui Ioanichie ni se pare incredibilă, neverosimilă. Şi totuşi puţinele mărturii rămase despre traiul lui din urmă cu sute de ani sunt de netăgăduit. La fel şi minunile nenumărate pe care le-a săvârşit alesul lui Dumnezeu care s-a dat pe sine pildă de jertfă pentru Hristos. Cum li se întâmplă sfinţilor, şi lui Ioanichie i-a arătat Domnul momentul în care-i va cere sufletul. După atâta osteneală în pustietatea muntelui, cuviosul care ştia ziua întâlnirii cu Iisus îşi sapă singur mormântul în stâncă şi îşi ciopleşte numele şi anul morţii: „Ioanichie Schimonah 1638”. După mult timp, un alt vrednic slujitor al Domnului a reuşit să ajungă în mica peşteră unde a descoperit trupul neputrezit, înmiresmat al lui Ioanichie. A fost dus în mănăstirea musceleană şi aşezat într-o raclă de lemn. De atunci şi până astăzi, credincioşii îl cinstesc cu mare evlavie pe cel care a primit demult cununa sfinţeniei, însă în mod oficial, canonizarea sa s-a săvârşit în urmă cu doar 10 ani. Dacă până atunci mai mult argeşenii şi muscelenii veneau să-i ceară ajutorul Cuviosului Ioanichie, din 2009, mii de pelerini din toată ţara vin la Câmpulung în preajma datei de 26 iulie a fiecărui an. Şi aproape de fiecare dată în ultimii ani, dreptmăritorii creştini au trăit bucuria unei slujbe arhiereşti, ÎPS Calinic fiind de fapt artizanul canonizării lui Ioanichie. Ierarhul a întocmit dosarul, i-a vorbit Patriarhului Daniel despre minunile săvârşite la Mănăstirea Negru Vodă, convingând şi membrii Sfântului Sinod.
Aici deveniţi… mame!
Din 2009, Sf. Cuv. Ioanichie este trecut în calendarul bisericesc şi mulţime de credincioşi, dar şi monahi vin să-şi murmure rugăciunile la racla sfântului. Pentru că au fost situaţii în care în chip miraculos femei declarate medical incapabile să nască prunci au rămas însărcinate după ce s-au rugat şi au atins racla Sf. Ioanichie, în popor s-a răspândit vestea că acesta ar fi grabnic ajutător celor care vor să devină părinţi! Dar nu doar femeile sterpe aleargă cu nădejdea-n suflet spre aşezământul monahal muscelean. Mulţi copii bolnavi au fost vindecaţi, iar localnicii vorbesc chiar despre cazuri de leucemie în care Sf. Ioanichie a „intervenit” cu puterea primită de el de la Dumnezeu, bolnavii tămăduindu-se, spre stupefacţia medicilor. Nu în ultimul rând, femeile ale căror căsnicii sunt în pericol vin să se roage sfântului.
Există credinţa că prin harul Cuviosului Ioanichie, în mod inexplicabil, se pot salva familii de la destrămare! Par lucruri mai presus de fire, dar sunt nenumărate mărturiile credincioşilor care susţin la unison: mulţi oameni aflaţi în proces de divorţ, dacă s-au rugat la racla sfântului, au simţit îndată că mintea li se luminează şi au puterea de a-şi rezolva problemele fără avocaţi şi proces, retrăgându-şi actele depuse în vederea divorţului! Fie că se confruntă cu o astfel de problemă sau una de sănătate, astăzi credincioşii vor veni, pe tot parcursul zilei, la racla aflată în Mănăstirea Negru Vodă. Şi Sf. Ioanichie va asculta dorinţele lor şi le va împlini, după credinţa fiecăruia.
