Depresia şi anxietatea sunt două suferinţe cu tendinţă de creştere alarmantă în lumea modernă. Rolul exerciţiului fizic în prevenţia şi tratamentul lor este din ce în ce mai mult adus în atenţia populaţiei.
Definiţia aplicată a episodului depresiv major implică o dispoziţie depresivă, cu pierderea interesului şi a plăcerii pentru activităţile normale, în majoritatea timpului, pentru cel puţin două săptămâni. Se pot asocia, neobligatoriu: pierderea apetitului, tulburări de somn, scăderea forţei fizice şi libidoului, dificultăţi de concentrare, până la gândurile de suicid. Nu este considerat ca episod depresiv major acela care apare după o suferinţă, precum decesul unei persoane apropiate, după consumul unor substanţe (droguri) sau în cadrul unor boli (cancerul, diabetul zaharat, boli cardiace şi cele neurologice etc.). Prevalenţa depresiei în populaţia generală este între 6-20% şi este în creştere.
Anxietatea se defineşte prin sentimente de nelinişte şi îngrijorare, tensiune psihică şi activarea sistemului adrenergic (agitaţie, palpitaţii, mişcări exagerate ale capului şi extremităţilor). Trebuie făcută diferenţa între simptomele anxioase, de scurtă durată, pe care le poate experimenta orice individ normal în diverse situaţii (zbor la înălţime, deplasarea cu vehicule în parcurile de distracţii, traversarea străzii prin zone nepermise etc.) şi tulburările anxioase care se încadrează în patologia psihiatrică, caracterizate prin anxietate cronică excesivă pe lungi perioade de timp. În tulburările anxioase intră: atacuri de panică, fobii (temeri) diverse, stresul posttraumatic, obsesiile, frica „de umbra ta” etc.
Exerciţiul fizic regulat are beneficii substanţiale în prevenirea apariţiei simptomelor depresive. Există o reducere constantă a ratei de apariţie a depresiei la persoanele active fizic comparativ cu adulţii sedentari, după ajustarea corectă a factorilor de risc: fumatul, vârsta, alte boli asociate, venitul personal. Exerciţiul fizic şi activitatea fizică regulată se corelează constant cu o rată scăzută a depresiei la toate grupele de vârstă, inclusiv la adolescenţi şi vârstnici. Exerciţiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra ratei de apariţie a cazurilor noi de depresie (incidenţa), ca şi asupra tratamentului depresiei în faza acută şi pe termen lung. El poate aduce beneficii când este aplicat în paralel cu tratamentul medicamentos combinat cu terapia cognitiv comportamentală (consiliere psihologică). Reduce numărul şi severitatea simptomelor depresive, atât la cei diagnosticaţi cu depresie, cât şi la cei non-depresivi. Această acţiune este mai semnificativă la persoanele de sex feminin, cunoscut fiind că depresia are o rată mai ridicată, ca incidenţă şi prevalenţă, la sexul feminin. Mai mult, există situaţii care susţin faptul că exerciţiul fizic are rezultate comparabile cu tratamentul standard al depresiei (medicaţie, psihoterapie).
Exerciţiul fizic regulat este eficient şi în tratamentul anxietăţii. Sunt demonstrate efectele lui: creşte răspunsul la psihoterapie, are efecte asemănătoare cu cele ale terapiilor de relaxare şi anxiolitice şi poate avea rezultate comparabile cu ale psihoterapiei. Efecte terapeutice ale exerciţiului fizic regulat s-au semnalat şi în cazurile de agorafobie (teama de înălţime), în atacurile de panică şi sindromul de stres posttraumatic şi mai puţin în fobia socială sau tulburarea anxioasă generalizată.
Mecanismele demonstrate în beneficiile exerciţiului fizic asupra depresiei şi anxietăţii sunt de două categorii:
– Mecanisme psihologice: reduce nivelul de stres emoţional, menţine un nivel energetic ridicat în organism, întăreşte încrederea în sine, creşte stima de sine, contribuie la buna dispoziţie şi starea emoţională pozitivă, îmbunătăţeşte calitatea somnului.
– Mecanisme neurobiologice: creşterea nivelurilor de serotonină (hormonul fericirii), endorfine (hormonul stării de bine) şi altor substanţe neuroendocrine favorabile sănătăţii fizice şi spirituale.
Se recomandă practicarea exerciţiului fizic de intensitate moderată pentru cel puţin 30 de minute în fiecare zi, precum şi activităţile fizice (mers, grădinărit, treburi casnice) pentru menţinerea unei stări de sănătate. Indiferent de vârstă, individul trebuie să aibă o stare de bine fiziologic, de bună dispoziţie, să rămână pe cât se poate „un om al cetăţii”, contemporan cu socialul colectiv.
Dr. Tiberiu STĂNESCU
P.S. Dreptul nu poate exista decât în acelaşi timp cu obligaţia.
