Depresia și anxietatea sunt două suferințe cu tendință de creștere alarmantă în lumea modernă. Rolul exercițiului fizic în prevenția și tratamentul lor este din ce în ce mai mult adus în atenția populației.
Definiția aplicată a episodului depresiv major implică o dispoziție depresivă, cu pierderea interesului și a plăcerii pentru activitățile normale, în majoritatea timpului, pentru cel puțin două săptămâni. Se pot asocia, neobligatoriu: pierderea apetitului, tulburări de somn, scăderea forței fizice și libidoului, dificultăți de concentrare, până la gândurile de suicid. Nu este considerat ca episod depresiv major acela care apare după o suferință, precum decesul unei persoane apropiate, după consumul unor substanțe (droguri) sau în cadrul unor boli (cancerul, diabetul zaharat, boli cardiace și cele neurologice etc.). Prevalența depresiei în populația generală este între 6-20 % și este în creștere.
Anxietatea se definește prin sentimente de neliniște și îngrijorare, tensiune psihică și activarea sistemului adrenergic (agitație, palpitații, mișcări exagerate ale capului și extremităților). Trebuie făcută diferența între simptomele anxioase, de scurtă durată, pe care le poate experimenta orice individ normal în diverse situații (zbor la înălțime, deplasarea cu vehicule în parcurile de distracții, traversarea străzii prin zone nepermise etc.) și tulburările anxioase care se încadrează în patologia psihiatrică, caracterizate prin anxietate cronică excesivă pe lungi perioade de timp. În tulburările anxioase intră: atacuri de panică, fobii (temeri) diverse, stresul posttraumatic, obsesiile, frica „de umbra ta” etc.
Exercițiul fizic regulat are beneficii substanțiale în prevenirea apariției simptomelor depresive. Există o reducere constantă a ratei de apariție a depresiei la persoanele active fizic comparativ cu adulții sedentari, după ajustarea corectă a factorilor de risc: fumatul, vârsta, alte boli asociate, venitul personal. Exercițiul fizic și activitatea fizică regulată se corelează constant cu o rată scăzută a depresiei la toate grupele de vârstă, inclusiv la adolescenți și vârstnici. Exercițiul fizic regulat are un efect pozitiv asupra ratei de apariție a cazurilor noi de depresie (incidența), ca și asupra tratamentului depresiei în faza acută și pe termen lung. El poate aduce beneficii când este aplicat în paralel cu tratamentul medicamentos combinat cu terapia cognitiv comportamentală (consiliere psihologică). Reduce numărul și severitatea simptomelor depresive, atât la cei diagnosticați cu depresie, cât și la cei non-depresivi. Această acțiune este mai semnificativă la persoanele de sex feminin, cunoscut fiind că depresia are o rată mai ridicată, ca incidență și prevalență, la sexul feminin. Mai mult, există situații care susțin faptul că exercițiul fizic are rezultate comparabile cu tratamentul standard al depresiei (medicație, psihoterapie).
Exercițiul fizic regulat este eficient și în tratamentul anxietății. Sunt demonstrate efectele lui: crește răspunsul la psihoterapie, are efecte asemănătoare cu cele ale terapiilor de relaxare și anxiolitice și poate avea rezultate comparabile cu ale psihoterapiei. Efecte terapeutice ale exercițiului fizic regulat s-au semnalat și în cazurile de agorafobie (teama de înălțime), în atacurile de panică și sindromul de stres posttraumatic și mai puțin în fobia socială sau tulburarea anxioasă generalizată.
Mecanismele demonstrate în beneficiile exercițiului fizic asupra depresiei și anxietății sunt de două categorii:
– Mecanisme psihologice: reduce nivelul de stres emoțional, menține un nivel energetic ridicat în organism, întărește încrederea în sine, crește stima de sine, contribuie la buna dispoziție și starea emoțională pozitivă, îmbunătățește calitatea somnului.
– Mecanisme neurobiologice: creșterea nivelurilor de serotonină (hormonul fericirii), endorfine (hormonul stării de bine) și altor substanțe neuroendocrine favorabile sănătății fizice și spirituale.
Se recomandă practicarea exercițiului fizic de intensitate moderată pentru cel puțin 30 de minute în fiecare zi, precum și activitățile fizice (mers, grădinărit, treburi casnice) pentru menținerea unei stări de sănătate. Indiferent de vârstă, individul trebuie să aibă o stare de bine fiziologic, de bună dispoziție, să rămână pe cât se poate „un om al cetății”, contemporan cu socialul colectiv.
