# La Piteşti, cel mai mare risc de blocaj din tot judeţul.
# Nici aplicaţiile de navigaţie rutieră nu mai pot estima întârzierile din trafic!
# Drumurile din Argeş sunt praf şi nici cale ferată directă către centrul ţării nu avem.
A fost o nouă minivacanţă dată de Guvern, cea de Rusalii, aşa că drumurile patriei au fost din nou pline de maşini cu turişti dornici să ajungă la destinaţii diverse din această ţară minunată. Ca de obicei, a fost nevoie să se înarmeze cu răbdare multă, dar dacă lucrurile vor continua astfel probabil că deplasarea de la domiciliu la destinaţia de vacanţă va dura mai mult decât sejurul în sine!
Printre nefericiţii care au fost prinşi într-o coadă kilometrică pe drumurile patriei m-am numărat şi ei când, sâmbătă pe la ora 10, am decis să plec nu într-un sejur, ci într-o vizită la casa părintească din zona Govora, judeţul Vâlcea.
După acest drum şi după altele pe care le-am „pătimit” în ultima perioadă, se impune un serios semnal de alarmă: Argeşul riscă să fie izolat de restul lumii dacă nu se iau măsuri! Iar dacă guvernanţii nu lasă la o parte disputele ieftine pe ciolan şi nu se apucă să facă autostrăzi şi drumuri, probabil că nu va trece mult până când se vor confrunta cu o revoltă a şoferilor de pretutindeni!
Un hop, kilometri de cozi
La plecarea spre Vâlcea ştiam că se lucrează la Morăreşti pentru consolidarea unei zone din drum care s-a surpat. Dar credeam că „grosul” turiştilor a plecat spre zonele de sejur de vineri. Recunosc, când am ajuns în dreptul drumului care face la dreapta spre Vâlcele am avut un impuls să virez şi să merg pe ruta ocolitoare care mă scotea în vechiul drum spre Vâlcea, de la Curtea de Argeş, dar mi se părea că, totuşi, traficul e în parametri optimi. În plus, Google Maps pomenea doar de o mică întârziere de cinci minute în zona Deduleşti, la Morăreşti, generată de faptul că pe o bandă se lucrează, iar pe cealaltă se desfăşoară traficul alternativ pe cele două sensuri de mers.
Nici nu am trecut însă bine de indicatorul care marca intrarea pe teritoriul Morăreştiului, că a început calvarul. Cozi kilometrice în faţă şi în spate, iar deplasarea era în ritmul doi-trei metri înainte, stop, doi-trei metri înainte, stop şi tot aşa. Google Maps era dat deja peste cap şi indica o întârziere de 22 de minute, dar şi satelitul s-a înşelat: o oră am stat până am trecut de zona de lucrări situată imediat după popasul cu mici de la Deduleşti. De lucrat e drept, se lucra, dar dirijarea era făcută cu semaforul. Or, în condiţiile în care dinspre Vâlcea nu veneau prea multe multe maşini, traficul „greu” fiind dinspre Piteşti, s-ar fi impus pilotajul cu oameni, astfel încât să se dea drumul mai repede la trafic dinspre sensul unde erau cele mai multe maşini. Şi pentru că tot am vorbit despre „greu”, cică în astfel de perioade de sărbătoare traficul de mare tonaj este interzis pe Dealul Negru. Da’ de unde! Zeci de tiruri erau pe traseu!
Piatra de încercare
Desigur, m-am jurat că la întoarcere voi veni pe vechiul drum naţional Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeş – Piteşti. Zis şi făcut. Cu un soi de satisfacţie sadică la gândul ce vor păţi şoferii din faţa mea care inaintau înspre „năvodul” de la Morăreşti, am virat stânga şi am intrat pe şoseaua veche. Am trecut pe sub viaductul părăsit al căii ferate Vâlcelelele – Râmnicu Vâlcea, am făcut slalom printre turme de vaci care se întorceau de la păscut, dar nu am putut să nu constat un fenomen îngrijorător: vechiul drum, pe care îl ştiam relativ bun, se degradează de la an la an. Nu mai vorbesc despre eternele probleme de la Piatra, acolo unde alunecările de teren riscă să blocheze complet ruta, ci şi despre faptul că denivelările şi gropile s-au înmulţit pe tot traseul, că apa cu pietriş se scurg direct pe şi pe sub carosabil, în lipsa rigolelor, iar asta e ca o bombă cu ceas, căci degradarea rutieră va continua. Pe acest drum nu au fost cozi, dar au fost probleme pe carosabil pe care sigur în curând le vom vedea agaravate. Şi m-am gândit imediat la oamenii pe care îi vedea de o parte şi de alta a şoselei care şerpuieşte, totuşi, printr-un peisaj de vis: degeaba le faci cămine culturale în care să joace… şoarecii şi degeaba organizezi „Ziua Comunei” dacă nu le faci şi drumuri! Iar la un moment dat asta se traduce printr-un vot care pentru unii poate părea surprinzător!
Alarmă
Aşadar, avem două probleme majore în Argeş în acest moment: pe de-o parte, creşterea accelerată a numărului de vechicule în tranzit; pe de alta, starea precară şi din ce în ce mai proastă a drumurilor. Dacă privim de undeva din… satelit, vedem că drumul vechi spre Vâlcea e zob, că cel de la Piteşti la Drăgăşani e praf (şi se tot reiau licitaţiile), că legătura dintre Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel e ca vai de mama ei, că inclusiv pe autostrada dinspre Bucureşti sunt blocaje în multe momente generate de eternele lucrări de cârpeală şi de numărul tot mai mare de vehicule, că drumurile din sudul Argeşului sunt ca şi inexistente, că autostrada Piteşti-Sibiu şi drumul expres Piteşti – Craiova nu se zăresc încă din cauza maldărului de hârtii şi studii care se tot fac, dar fără efect concret (ba, mai auzim şi că autostrada spre Sibiu a întârziat deoarece traseul a fost schimbat la un moment pentru a trece printr-o zonă în care un politician argeşean pe val ar avea terenuri (cică!)… Iar despre drumul spre Braşov, mereu în lucru, ce ar mai fi de zis? Ne mirăm că lumea reacţionează şi votează într-un anume fel? Că emoţia e mare? Păi cum să nu fie, când mor mii de oameni pe drumuri de doi lei în accidente rutiere, când drumul spre Litoral a devenit un coşmar, când infrastructura rutieră şi feroviară, în ansamblu, este la pământ?
Piteşti
O notă aparte pentru Piteşti. Oraşul reşedinţă de judeţ are cel mai mare risc de blocaj din tot judeţul. Fără un nou pod peste râul Argeş, fără a doua centură ocolitoare, fără pasaje rutiere care să decongestioneze traficul şi fără anumite măsuri chiar coercitive Piteştiul se va bloca, aşa cum spune deseori şi primarul Piteştiului, Cornel Ionică.
„Din punct de vedere al înmatriculărilor auto, Piteştiul este pe locul trei în ţară, cu circa 28.000 de maşini înmatriculate pe an. Oricât ai vrea, nu ai cum să faci atâtea locuri de parcare. Am fost recent în Basel, oraş elveţian. Ştiţi ce măsuri s-au luat acolo? Taxe mari de acces cu maşina în zona centrală, iar cine nu are loc de parcare pentru care plăteşte zdravăn nu „pupă” înmatricularea unei maşini noi. În plus, este încurajată deplasarea cu mijloacele de transport locale şi cu biciclete. Şi aşa se face că la oră de vârf pe străzile din Basel erau tot atâtea maşini câte sunt la noi după ora 1 noaptea! Ceva trebuie să facem. Avem proiecte de management al traficului, de realizare a unor piste de biciclete, de achiziţie de noi autobuze. Mai trebuie şi ca oamenii să îşi dorească să fie parte a unei schimbări care să salveze oraşul de la un blocaj!”, ne-a declarat Cornel Ionică.
Un Comentariu
Anonim
Guvernare PSD-ista…