Ieri am votat, de azi încolo ar trebui să culegem roadele. La nivel european deocamdată, că de mult ne trage inima spre Europa. Mai mereu ne-am bătut cu pumnul în piept că suntem europeni. Şi, dincolo de orice vorbă, chiar suntem. Există aici mai multă democraţie, mai multă libertate, mai multă civilizaţie, mai mult respect pentru valori, pentru statul de drept, pentru proprietate, pentru ce vrem şi ce nu vrem. Că nu vrem, de pildă, destructurarea familiei, dublu standard, marfă la mâna a doua în supermarketuri, indicaţii asupra modului în care să aruncăm în aer tradiţia, chiar identitatea noastră.
Dar, am votat, vom vedea dacă ne-am înşelat, ca de atâtea ori la alegerile locale şi generale. De ce ne-am înşelat? Că n-am ales omul potrivit să ne reprezinte interesele. Că aceia pe care i-am ales altădată au greşit şi n-au avut curajul să recunoască asta, iar noi nu i-am sancţionat, cum se proceda în cetatea unde s-a născut democraţia. Apropo, în Atena, strategii ori generalii aleşi prin vot direct să conducă un război, dacă-l pierdeau, erau judecaţi în piaţa publică pentru erorile lor. Greşeli făceau şi alegătorii. Odată, au urmat sfatul unui bun orator, dar criminal, şi au hotărât să-i pedepsească pe cei care se răsculaseră într-o insulă. Pedeapsa consta în condamnarea la moarte a bărbaţilor şi luarea în robie a femeilor şi copiilor. Cum noaptea a fost un bun sfetnic, a doua zi atenienii s-au întâlnit din nou în agora şi au schimbat decizia, trimiţând de urgenţă o a doua triremă (navă cu trei rânduri de vâsle) să anuleze ordinul. Din fericire, nava a ajuns la timp şi comanda criminală a fost schimbată.
Stau şi mă întreb, în ziua în care se numără voturile: de câte ori aleşii noştri au revenit asupra unor decizii geşite? Că au fost luate în guvern, în parlament, la consiliul judeţean ori la primărie. Prin vot, noi am ales autoritatea. Dar dacă nu i-am ales pe cei mai buni? Dar dacă aceştia vor lucra, cum se spune, 90% din timpul afectat, pentru buzunarul propriu şi doar 10% pentru „binele public”? Ce facem cu ei? Îi schimbăm după patru ani, fiindcă ei n-au reuşit să schimbe nimic din ce ne-au promis? Nu-i cam mult timp pierdut! La atenieni, cei care se ocupau de alegeri erau mandataţi doar pentru 24 de ore, iar cei care reprezentau tribul, doar 36 de zile, adică o zecime dintr-un an. Şi totuşi, cu tot timpul scurt, aleşii reuşeau să ducă la capăt în termenul stabilit marile construcţii publice, fiindcă altminteri aveau a da socoteală, uneori chiar cu capul, dacă n-aveau şansa să fie doar exilaţi.
Votul – drept sau datorie civică? Cu Cristina Munteanu, aşa ne întrebam ieri la emisiunea de la „Antena 3” Piteşti, împreună cu un sociolog şi cu un istoric. Câţi s-au luptat de-a lungul timpului ca votul să fie un drept! Şi iată că este, dar, din păcate, nu prea uzăm toţi de el. De ce s-a instalat apatia la unii dintre noi? Păi, pentru că am votat, dar nimic nu s-a schimbat! De regulă, votăm dacă vedem că votul nostru are efect. Şi cei mai mulţi votăm raţional, nu emoţional.
Da, cei mai mulţi dintre noi mergem pe mâna celor care cauţionează votul, că sunt europeni, au o perspectivă, un orizont mai larg în ce priveşte efectul votului. Care vot cântăreşte mai greu decât glonţul, cum îl citam zilele trecute, la „Bobul de rouă”, pe A. Lincoln. Şi, ca să-l cităm şi pe Patapievici, cântăreşte mult mai mult pentru „omul recent”, decât pentru omul antic. Că omul antic din Atena, dacă era metec, adică venit din altă parte, dacă nu-i erau şi ambii părinţi născuţi în Atena ori nevasta, dacă era ilot (sclav), n-avea drept de vot. Or, noi am câştigat cu toţii dreptul de vot, dar am fost de atâtea ori duşi de nas, că unii am renunţat prea uşor la acest drept, care, dacă-i legiferat, va deveni o obligaţie. Ieri am mers la urne şi sperăm să nu regretăm.
Drumul spre Europa trece şi prin România. Păcat că ai noştri guvernanţi n-au fost în stare să construiască şi o autostradă care să ne racordeze la Europa. Sau poate că trebuia începută de la Nădlac, nu de la Piteşti! Să fie asta greşeala lor?
Un Comentariu
Anonim
W-ați !