Eugeniu Berechet (51 ani), fostul rugbist de fier al echipei Petrochimistul Piteşti, a locuit foarte mulţi ani în Franţa, unde a deprins secretele bucătăriei vegane şi a decis să se întoarcă în ţară pentru a le vorbi concetăţenilor despre stilul de viaţă sănătos. Şi-a deschis în România un restaurant de mâncare exclusiv vegană, iar zilele trecute le-a făcut o vizită copiilor din centrul „Acvia”, pe care i-a învăţat să prepare delicatese sănătoase.
„Acvia” este un centru multifuncţional din Piteşti care oferă servicii de terapie ABA, kinetoterapie, logopedie, terapie ocupaţională şi grupuri de socializare. Aici sunt foarte mulţi copii diagnosticaţi cu diverse dizabilităţi, dar în cea mai mare parte copii cu TSA (tulburare de spectru autist). Autismul este o tulburare de dezvoltare, care afectează creierul. Pentru un autist, activităţi banale precum comunicarea sau interacţiunea socială sunt bariere greu de învins.
Eugeniu Berechet şi soţia sa s-au înarmat cu zâmbete şi mâncare sănătoasă şi i-au invitat pe cei mici să intre în bucătărie şi să dea o mână de ajutor la prepararea unor meniuri sănătoase. Evident, o astfel de activitate nu poate fi decât distractivă pentru nişte copii. Micuţilor li s-a explicat şi descris fiecare reţetă, iar aceştia au fost extrem de încântaţi, zâmbindu-le oaspeţilor şi spunându-le că îi iubesc. După ce s-au distrat pe cinste, piticii au luat loc la măsuţe şi au servit delicatesele preparate. În semn de mulţumire, cei mici le-au dăruit musafirilor desene realizate de ei, dar şi îmbrăţişări calde şi sincere.
„Să trăieşti fiecare clipă”
Oamenii nu ştiu foarte multe amănunte despre autism. Li se pare mai comod să pună etichete, în loc să se informeze despre această tulburare. Magdalena Suseanu, preşedinta centrului respectiv, ne-a vorbit despre cum poate autismul să schimbe viaţa unei familii, dar şi despre lecţiile cu care vine la pachet. Pentru că, deşi pare greu de crezut, noi, ceilalţi, avem multe de învăţat de la aceşti copii. „Vă spun sincer că îmi iau toată energia de la copiii care vin în centrul nostru, mă hrănesc cu zâmbetele lor. Sunt foarte afectuoşi, dar şi inteligenţi. Trebuie să le acordăm maximă atenţie, nu avem voie să fim supăraţi; ei simt imediat. Părinţii acestor copii sunt de admirat, cu timpul se educă pe ei şi intră într-un ritm normal; aceşti copii au în permanenţă nevoie de însoţitor. Nu este uşor să fii părintele unui copil autist. Numai cine trece prin această experienţă ştie că în fiecare zi trebuie s-o iei de la capăt. Este o luptă! Din păcate, statul nu se implică aşa cum ar trebui, orele de terapie costă mult şi nu toţi îşi permit. Cei de la putere promit că fac ceva pentru copiii cu autism, dar sunt doar vorbe-n vânt. Este foarte important ca un minor să înceapă terapia imediat ce i-a fost identificat diagnosticul. Ce fac micuţii la centru? Îi pregătim pentru o viaţă independentă. Autismul nu se ia, nu e contagios. Oamenii din exterior ar trebui să interacţioneze cu aceşti copii, sunt atât de sinceri, atât de puri… Să ai un copil cu autism înseamnă că trebuie să munceşti de trei ori mai mult, să trăieşti fiecare clipă cu intensitate. Orice cuvând nou pe care-l rosteşte este un motiv de bucurie maximă, fiecare curiozitate pe care o are este motiv de sărbătoare, iar fiecare criză de agresivittate este un semnal că ceva trebuie schimbat. Acum, azi, nu mâine”.
Prietena mea, Ştefania!
Cum să o descriu? Ştefania este minunată, specială şi are un zâmbet atât de sincer… I-am surâs şi eu, iar ea m-a îmbrăţişat brusc, ţinând în mânuţa stângă un desen pe care tocmai îl realizase. Brusc, micuţa s-a cuibărit în braţele mele şi m-a strâns cu putere, mi-a spus că mă iubeşte şi a tăcut. Emoţiile şi lacrimile le-am ascuns într-un colţ de suflet pentru a nu-i strica bucuria…
Se spune că nimic nu este mai frumos decât surâsul unui copil. Îţi luminează viaţa, îţi încălzeşte inima, te face să simţi că trăieşti. Ei bine, în cazul acestor copii speciali, cum sunt cei cu tulburări din spectrul autismului, un zâmbet se poate obţine după ani grei de terapie. Ca Ştefania sunt mulţi copii care vin în acel centru şi primesc tratament specializat.
Avem multe de învăţat de la aceşti copii speciali. Copiii de cristal. Sunt unici şi frumoşi, iar mulţi dintre ei au abilităţi extraordinare. Lumea noastră este şi lumea lor.
Copiii tipici uită repede ce înseamnă inocenţa, copilăria, din cauza mediului.
Copiii autişti privesc lumea cu inocenţă mult timp. Ignoră răutăţile oamenilor, sunt imuni la invidie, la minciună etc. Percep lumea ca un drum plin de culoare, presărat cu zâne, spiriduşi, prinţese şi bunătate…
