Fără să sufere de boli grave şi invalidante, vin de câţiva ani pe la cabinetul meu câteva ţărănci bătrâne. Am simţit că-mi sunt dragi pentru curăţenia lor sufletească şi pentru buna cuviinţă de care dau mereu dovadă. Ajung la noi pentru mici suferinţă de piele, dar şi să le dăm avizul că pot merge la băi neavând vreo boală contagioasă.
De ce se tot duc la băi? Mai puţin pentru ameliorarea unor inerente dureri reumatice, cât să scape de singurătatea de acasă, pentru că sunt văduve, de hrana zilnică modestă cu exces de răbdări prăjite, de frigul din bojdeuca fiecăreia şi de frica să nu se trezească noaptea în casă cu vreun nebun violator de babe.
Întoarsă recent dintr-o staţiune de top dinspre vestul ţării, una dintre ele ne-a povestit impresiile adunate în două săptămâni.
„Domn’e doctor, am 85 de ani, am mai fost la băi, dar ca anu’ ăsta n-am mai văzut niciodată. Domn’e, te cruceşti: e curvăsărie pe faţă! Nu se mai fereşte nimeni. Ai dracu’, vine cuplaţi sau se cuplează din primele două zile. Şi ăia mai tineri şi boşorogii.
Nu le stă gândul decât la asta. Bun înţeles că fac şi tratamentele pe care le prescrie ungurii de acolo. N-ai treabă, au de toate: mofete, împachetări, electrice, lasere, raze, masaje, analize la sânge şi la urină. Mofetele alea sunt o minune. Da’ nu trebuie să te cobori prea jos că te ia cu un fel de călduri plăcute de-ţi vine să faci pipi pe tine.
Şi mâncarea e bună: brânză, mezel, gem, ciorbă, orez, copane de pui cu pireu. Boierie curată să mănânci de trei ori pe zi! Vine unii şi din străinătăţuri şi am auzit că, după ce s-au cuplat cu românce, s-au căsătorit cu ele. Seara pleacă în oraş, se întoarce cu băutură, pune muzică din aia cu manele şi să te ţii… Cred că vine sfârşitu’ lumii, că e prea multă pupăceală în încârligătură.”
